Am auzit că în Evul Mediu un om se uita la construirea unui castel. Un lucrător a trecut cu o roabă de mortar. “Ce faci?” l-a întrebat omul nostru. “Duc niște mortar, doar atât!” a răspuns muncitorul. Un altul a trecut cu niște pietre de temelie. “Ce faci?” l-a întrebat omul. “A, nimic. Doar car niște pietre”. Apoi a trecut al treilea, cu niște materiale de construcție. “Ce faci?” a fost întrebat și el. Lucrătorul a răspuns: “Construiesc o catedrală!”
Cum anume credeți că atitudinea ultimului lucrător a afectat atitudinea lui asupra vieții? Dar calitatea muncii lui?
Atunci când aranjezi scaunele pentru întâlnirea de tineret, te vezi făcând o muncă trivială, sau te vezi atingând lumea cu Evanghelia lui Hristos? Atunci când saluți pe cineva nou la ora de tineret, faci ceva neimportant, sau vital pentru lucrarea lui Dumnezeu?
