În 1949, Partidul Comunist prelua controlul Chinei. Liderii sai vroiau sa transforme China într-o tara în care toti oamenii sunt egali, luând pamântul de la proprietarii bogati si înfiintând cooperative agricole unde sa munceasca taranii.
Au construit fabrici uriase pentru prelucrarea fierului si a otelului si pentru constructia masinilor grele si au format o uriasa armata. Comunistii mai vroiau sa scape de orice forma de religie, asa ca toti misionarii crestini au fost fortati sa paraseasca China în 1950. Timp de 140 de ani, misionarii raspândisera Evanghelia în China. Oare toti acesti ani fusesera în zadar? Ce se întâmpla cu crestinii ramasi în urma? Îsi vor aminti tot ce au învatat si vor ramâne credinciosi? Li se va mai permite pastorilor sa vorbeasca despre Isus? Usa s-a închis. Timp de 30 de ani, a fost aproape imposibil sa primesti vesti de la crestinii din China. În toata lumea, crestinii se rugau pentru China. Iar Dumnezeu raspundea minunat la rugaciunile lor.
Biserica din China
Biserica oficiala (Miscarea patriotica “Three Self”) a fost instituita de crestini “patrioti”, adesea adepti ai unei teologii liberale, având sprijinul puternic al Partidului Comunist, ca interfata dintre guvern si Biserica. Dupa 13 ani de uitare, a fost reconstituita în 1979 pentru a stopa initiativa miscarii bisericii din case si pentru a-i permite guvernului sa controleze si sa manipuleze Biserica. Consiliul Crestin al Chinei e organismul de conducere pentru toate activitatile legate de biserica. Masurile acestei biserici sunt menite sa impuna doctrine nebiblice asupra bisericilor, sa limiteze evanghelizarea, si sa faca bisericile sa se conformeze deciziilor guvernului ateist. Din pacate, multi din liderii acestei biserici si-au compromis credinta si s-au plecat sub presiunea guvernului. Au fost nevoiti sa accepte restrictii cum ar fi: nici o lucrare pentru copii si tineri, evitarea predicarii despre venirea Domnului si despre creatie, o evanghelizare limitata în cladirea bisericii. Totusi, multi lideri evlaviosi au continuat sa-L slujeasca pe Domnul în tacere în biserica oficiala.
Cresterea numarului de biserici e uimitoare.
În 1983 erau 1000 de biserici deschise, în 1988 numarul a crescut la 7000 de biserici si 20 000 de locuri de întâlnire oficiale, iar în 1997 bisericile au ajuns la 13 000 iar locurile oficiale de întâlnire la 35 000. Sunt înregistrate 6 noi biserici în fiecare zi. Si se pare ca au loc 500 000 de botezuri pe an în aceasta biserica, iar numarul de membri adulti era estimat la 17 milioane în 1997. În ceea ce priveste relatiile dintre biserica oficiala si cea din case, majoritatea bisericilor din case privesc cu neplacere la controlul si manipularea exercitate de guvern si considera ca separarea de biserica oficiala e fundamentala pentru supravietuire unei Bisericii spirituale. Unii din liderii bisericilor din case resping orice contact, alti au cedat presiunilor din ce în ce mai mari de a-si înregistra bisericile ai ales în urma persecutiei începute în 1989. În 1995, cam 30% din crestinii protestanti aveau legaturi cu biserica oficiala. În 2000, probabil ca cifra a ajuns la 40%. Din ce în ce mai multe persoane frecventeaza ambele biserici si sunt active în cadrul lor. De asemenea, noii convertiti au tendinta sa caute bisericile din case, deziluzionati din cauza compromisurilor. În ciuda greselilor si defectelor sale, biserica de stat a crescut mult. S-ar putea însa ca aceasta crestere sa se încetineasca din cauza ca liderii sunt prinsi în capcana birocratiei si a coruptiei si pentru ca nu reusesc sa raspunda nevoilor spirituale ale crestinilor de rând sau gravelor probleme sociale din China. E posibil ca rezultatul sa fie fragmentarea, împartirea pe regiuni, renasterea denominatiilor si trecerea în masa la reteaua bisericilor din case. Pregatirea liderilor e foarte deficitara si reprezinta o nevoie cruciala. Se pare ca exista doar un pastor ordinat la 7000 de membri ai unei biserici oficiale. În 1999, existau 18 seminarii oficiale, cu 1 200 de studenti rezidenti si 3 000 de studenti la distanta. Profesorii din facultate sunt adesea alesi mai degraba în functie de opiniile lor politice, decât în functie de umblarea lor cu Dumnezeu. Textele cartilor cuprind predominant o teologie liberala.
În 2000, a fost reîntarita pozitia anti-evanghelica.
Multi studenti vor sa intre la seminar dar sunt alesi foarte putini. Totusi, majoritatea sunt evanghelici dar se confrunta cu o batalie continua cu subminarea credintei lor. Numarul de studenti si de ordinari a fost redus intentionat dar, în 1999 s-a raportat o crestere considerabila a înscrierilor. Doar 800 de pastori au fost ordinati în perioada 1992-1995 si majoritatea lor aveau peste 45 de ani. În 1999, a avut loc o triere minutioasa a profesorilor evanghelici, a cartilor de studiu si a studentilor, la seminarul national din Nanjing. Sprijinul venit din partea congregatiilor din Nanjing, de la cele 5 seminarii regionale si de la cele 12 provinciale e foarte mic din cauza manipularii politice. De obicei, bibliotecile sunt foarte sarace.
Catolicii s-au împartit în momentul în care marxistii au înfiintat Asociatia Patriotica Catolica în 1957, cu propria sa structura si ierarhie, independenta de Vatican. Majoritatea catolicilor au avut obiectii si au devenit “biserica subterana”, având proprii lor episcopi si seminarii ilegale. Catolicii loiali au suferit o persecutie aspra din cauza dedicarii lor fata de un lider strain. De curând, a existat o apropiere mai mare între cele doua grupari. Exista cam 12 milioane de catolici în cele doua grupari si se convertesc în fiecare an în jur de 60 000 de persoane. Multi catolici sunt carismatici si au o credinta fierbinte.
Reteaua de biserici din case reprezinta inima adevaratei Biserici din China.
Persecutia intensa a facut-o indigena si a purificat-o. E caracterizata de rugaciune, trezire, traire simpla si o teologie cristocentrica. Se cunosc 20 sau mai multe retele mai mari dar numarul lor e o chestiune de conjuctura. Niste estimari rezonabile variaza între 30 si 80 de milioane, sau 50 pâna la 80% din totalul populatiei crestine. Exista multe motive de rugaciune. Persecutia e reala. Începând cu 1989, presiunile crescânde sunt un semn al amenintarii reprezentate pentru comunisti de o miscare atât de mare pe care n-o pot controla. Scopul lor e sa subjuge ori sa elimine aceasta amenintare. Din 1996, nivelul persecutiei a crescut asupra bisericilor din case care nu au vrut sa se înregistreze în biserica oficiala. Arestarile (sute în 1999), amenzile mari, confiscarile abuzive si distrugerea cladirilor bisericilor (200 în 1997) au crescut în anumite zone cheie. Evanghelistii si pastorii itineranti au ajuns departe, în ciuda opozitiei violente a autoritatilor, dar, multe provincii, districte si orase n-au auzit înca Evanghelia.
Nevoile bisericii din case. Izolarea si lipsa de învatatura pot duce la extreme în legalism, accentuari teologice si folosirea darurilor spirituale. Finantele sunt o componenta importanta si esentiala. Revista semestriala Vocea Chinei este editata de liderii retelelor bisericilor din case, pentru a fi difuzata în toata lumea. O alta problema e cum sa faci ca o miscare ce a fost multa vreme rurala sa aiba un impact asupra celor de la orase, a intelectualilor. Lipsa educatiei formale a multor lideri, dintre care multe sunt femei, împiedica acest lucru. Autoritatile pot controla mai bine orice activitate crestina din orase, asa ca bisericile de casa tind sa fie mai mici si mai ascunse. Doar din 1989, un numar mare de studenti si intelectuali s-au întors la Dumnezeu, totusi proportia celor credinciosi e mult mai mica decât la sate. Au iesit la iveala retele de grupuri mici, adesea secrete. Lipsa mare de Biblii, materiale de studiu si lideri pregatiti a stimulat dezvoltarea unor lucrari de ucenicie foarte inovative în multe din retelele bisericilor din case, începând cu anii 1990.
Lipsa cunostintelor biblice si a liderilor maturi a dechis calea pentru multe grupari mesianice, sincretiste, dintre care unele s-au raspândit mult în China.
În unele zone, acestea reprezinta acum 5% sau mai mult din membrii bisericilor neoficiale. Multe din ele au nume exotice cum ar fi Fulgerul de la Rasarit, Lingling, Strigatorii, Regele Încoronat, Apa Rece etc. Unitatea spirituala a fost întarita de persecutiile recente. Liderii diferitelor retele de biserici din case sunt din ce în ce mai apropiati, îsi afirma credinta lor biblica comuna si fac declaratii publice pentru autoritati. Unele din retelele bisericilor din case sustin si încurajeaza de multa vreme lucrarea misionara facuta în alte provincii si la alte minoritati etnice. Exista o viziune din ce în ce mai mare pentru misiunea externa iar unii din chinezi au plecat ca misionari în alte tari. Iar unii prezic ca poate China va deveni marea natiune misionara a secolului XXI!
