Messina

0
104

Era-n 1908
Pe strazile orasului Messina
In pragul de Craciun
O spaima grea gonea din inimi
Pacea si lumina

Caci toti stiau de-acum ca un poet
Semnase-ntr-o revista de-nfruntare
Un violent si indraznet pamflet
Zvarlind noroi in marea sarbatoare

“O Pruncule”scrisese pamfletarul
“Nu ti-e de-ajuns mileniu cu mileniu
Sa fii numit desi nascut in staul
Ca omul cel mai sfant si mai de geniu

Dar daca Tu esti Dumnezeu Preasfantul
Ei haide da-ne maine o dovada
Esti Creator cutremura-ti pamantul
Messina maine zid cu zid sa cada”

Citind aceasta hula temerara
Simtira multi un spin in constiinta
Dar vai n-au plans cu inima amara
Si n-au postit cu teama si cainta

Si-a doua zi pe cand in zvon de cupe
In amagirea furiei de viata
Messina parca se grabea sa uite
Acea-nfruntare oarba si semeata

Deodata nori grei se-ngramadira
Infiorati de scanteieri ciudate
Si ca-ntr-un dans nebun de hetaira
Se zgudui sfruntarnica cetate

Statui zidiri sub tainice impulsii
Se leganara-n strania lumina
Si-n cateva secunde de convulsii
Cetatea-ntreaga se facu ruina

Manifestat de spaima nepatrunsul
Se afirma ca lege si putere
Cei ce-au cerut au si primit raspunsul
Far-echivoc si fara-ntarzaiere

Si-n timp ce lumea scotocea prin pietre
Scotand cu groaza trupuri sangerate
In timp ce hoti scapati din cabarete
Stateau la panda pe sub bolti surpate

Un om isi tot rupea imbracamintea
Bolborosind cuvinte nentelese
Era poetul ce-si pierduse mintea
Sarmana minte cei m-ai ramasese

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.