La fiecare Praznic de Crăciun,
Duios, colinzile ne-aduc aminte
Că Domnul a venit într-un cătun,
A dat pe-o iesle cerurile sfinte…
La fiecare Praznic ne-ntrebăm,
Cum? N-a fost nimeni să-l primească-n casă?
… Dar și noi tot în paie II uităm,
Când forfota Crăciunului ne-apasă!
La fiecare Praznic simt mereu
Că-i prea adâncă și prea grea ocară
Să fie patul pentru Dumnezeu,
O iesle într-un grajd sărac afară!
La fiecare Praznic e un glas
Ce spune-n taina nopții fermecate
Că Domnul caută și azi popas,
Mai stă la ușa noastră și mai bate…
La fiecare Praznic noi vestim
Venirea Domnului, sărbătorească.
Dar mă întreb, cu-adevărat dorim
La noi în case să se-adeverească?
Adevarat frumoasa de poiezie dar nu confundati craciunul cu Nasterea Domnului Isus.
Este ca si cum sarbatoarea craciunului era inainte sa se fi nascut Domnul Isus si Isus sa nascut de craciun.
Praznicul nu este de craciun este de Nasterea Domnului Isus.
O poezie foarte frumoasa….iti da un sentiment frumos de liniste…. O s-o spun la serbarea de craciun de la scoala..sunt in clasa a6a…
O poezie foarte frumoasa….iti da un sentiment frumos de liniste…. O s-o spun la serbarea de craciun de la scoala..sunt in clasa a6a