SĂRBĂTOREȘTE ȘI TRĂIEȘTE ÎNĂLȚAREA

0
259

 

În aceste zile ne este adresat salutul “Hristos S-a înălțat!”, căruia îi răspundem cu: “Adevărat S-a înălțat!”, vestind și confirmând în acest fel, înălțarea Domnului Isus. Deși aceste mărturisiri ne amintesc de faptul înălțării Domnului, trebuie însă să ne întrebăm: câți creștini mai sărbătoresc așa cum se cuvine această sărbătoare, și cine mai trăiește cu adevărat înălțarea? Fiindcă sărbătoarea înălțării Domnului Isus este situată la mijlocul săptămânii, pentru mulți creștini această zi a înălțării, este o sărbătoare de mâna a doua, iar actul înălțării este tot mai neînțeles, neglijat și lipsit de importanță. Pentru a nu ne număra printre ei, trebuie să fim conștienți de:

I. Relitatea înălțării.

Înălțarea Domnului Isus nu este un final fericit pe care ucenicii să-l fi adăugat pentru sfârșitul misiunii terestre a Domnului Isus ci, un eveniment real, care s-a petrecut întocmai. Putem face această afirmație, deoarece însuși Domnul Isus a anticipat înălțarea, atunci când i-a încurajat pe ucenici spunându-le: “…Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:2-3).

Apoi, înălțarea Domnului a fost un act public, confirmat de mulți martori oculari. Spun aceasta, deoarece Domnul Isus s-a înălțat la cer nu în mod privat ci din mijlocul ucenicilor, care au urmărit îndeaproape acest eveniment (Luca 24:50-53).

Acest act a fost străjuit de doi îngeri, care au explicat ucenicilor ceea ce s-a întâmplat, precum și ceea ce are să urmeze, prin cuvintele: “Bărbați Gelileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”. (Fapte.1:11)

Pe lângă aceste mărturii, Înălțarea Domnului Isus, este confirmată și de urmările acestui fapt, care a condiționat coborârea Duhului Sfânt. Explicând ucenicilor importanța plecării Sale la Tătăl, Domnul Isus le-a spus: ”Vă este de folos să mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângăietorul nu va veni la voi; dar dacă mă duc, vi-l voi trimite” (Ioan 16:7). Datorită adevărurilor cuprinse în această mărturisire, putem spune că pogorârea Duhului Sfânt, este o dovadă a înălțării Domnului Isus și o împlinire a spuselor Lui.

În acelați timp, Cuvântul Scripturii ne descoperă poziția Domnului Isus de după înălțarea la cer, prin experiența trăită de martirul Ștefan, care l-a văzut pe Domnul șezând la dreapta Tatălui, în slavă (Fapte.7:56). Apostolul Pavel, întregește însă acestă descoperire arătând cu mai multe detalii lucrarea cerească a Domnului Isus, care după înălțarea la cer, împarte daruri celor credincioși și împlinește toate lucrurile, spunând: ”S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor. Și acest: “S-a suit”, ce însemnează decât că înainte Se pogorâse în părțile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, este același cu Cel ce s-a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile” (Ef.4:8-10).

Apoi, prin misiunea Sa cerească, Domnul Isus atrage la Sine pe toți oamenii (Ioan 12:32), mijlocește pentru cei credincioși (1Ioan.2:1-2; Evrei 7:24-27), pregătește locul unde vom fi împreună cu El în slavă (Ioan 14:2-3), domnește asupra bisericii (Col.1:18), împlinește toate lucrurile (Col.1:15-20) și pregătește domnia Sa asupra pământului și asupra întregei existențe (Fil.2:9;Ap.11:15;19:13-16).

Luând în considerare aceste mărturii referitoare la actul înălțării Domnului Isus și la lucrarea lui cerească, cred că ar trebui să rostim cu mai multă fermitate“Hristos s-a înălțat!” și să răspundem cu mai multă convingere “Cu adevărat S-a înălțat!”, fiindcă mărturisim despre un eveniment real, confirmat de atâtea mărturii. Apoi, trebuie să luăm în considerare:

II. Mesajul înălțării.

Pe lângă faptul că înălțarea Domnului a fost un eveniment real, acest act poartă în sine și un mesaj care ne ajută să descoperim adevăruri noi despre Domnul Isus, precum și despre viitorul nostru. Astfel, prin înălțarea la cer, înțelegem că Domnul Isus și-a încheiat misiunea din mijlocul lumii (Ioan 1:14; Fil.2:6-11; Ioan19:30), că El nu aparține pământului; a venit din cer și S-a reîntors în cer (Ioan 1:18; 3:13; 6:32-33, 51; Luca 24:50-53; Fapte.1:9-11), că are putere asupra legilor naturii, care nu L-au împiedicat să se înalțe la cer (Luca 24:50-53; Fapte.1:9-11), și că este Fiul lui Dumnezeu, fiind îmbrăcat în măreție și slavă (Mat.17:2; Fapte.1:9).

La fel, înălțarea Domnului anticipează și experiențele pe care și noi le vom trăi. Astfel, ne este adeverit faptul că asemenea ucenicilor care L-au privit pe Domnul mergând la cer, noi vom avea privilegiul să-L vedem pe Domnul venind pe norii cerului (Fapte 1:9). În acel moment, îi vom ieși înainte și-L vom întâmpina în văzduh, trăind asemenea Lui înălțarea (1Tes.4:15-18). Mai mult însă decât atât; vom și reveni împreună cu El pe nori la a doua Sa venire, îmbrăcați în slavă pentru a domni împreună cu El în Mileniu și veșnicia întreagă (Ap.19:11-14).

De aceea, pe lângă a sărbători înălțarea și a proclama înălțarea, noi trebuie să înțelegem semnificația acestui act, și să ne pregătim pentru înălțare. Numai că până atunci, trebuie să fim cu luare aminte și să împlinim:

III. Provocarea înălțării.

Pentru cei credincioși, înălțarea Domnului Isus aduce însă și o mare provocare. Înțelegem acest fapt avându-i în atenție pe ucenici, care fiind copleșiți de evenimentul la care au fost martori, au rămas cu ochii pironiți spre cer. Au fost însă deșteptați și conștientizați de responsabilitățile ce le revin, de îngerii care au străjuit înălțarea, prin atenționarea: ”Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum l-ați văzut mergând la cer”. (Fapte 1:10-11).

Această atenționare i-a provocat pe ucenici la ascultare, (s-au întors în Ierusalim), la părtășie, (s-au adunat împreună în camera de sus), la rugăciune, (stăruiau în rugăciune), la așteptare (au așteptat făgăduința Domnului), la echipare (au fost umpluți de Duhul Sfânt), și la misiune până la marginile lumii. (Fapte.1:8-2:21)

Nu-i așa că așteptăm să avem parte de înălțare împreună cu Domnul? Și prinși de acestă dorință ar trebui să privim mai mult spre cer? Numai că până atunci, mai avem multe lucruri de făcut, fiindcă provocarea adresată de îngeri ucenicilor, este valabilă și pentru noi. De aceea, urmând exemplul acestora, trebuie să fim angajați deplin pentru a împlini tot ceea ce ne-a încredințat Domnul să facem, ca în acest fel să așteptăm pregătiți întâlnirea cu El.

Deși așteptăm înălțarea care va avea loc la răpirea Bisericii, în momentul în care Domnului Isus va veni pe nori, trebuie însă să experimentăm înălțarea chiar și în prezent. Pentru a avea parte de această binecuvântare, fii pregătit să trăiești:

IV. Experiența înălțării.

Mai mult însă decât a sărbători înălțarea Domnului și a aștepta înălțarea noastră, trebuie însă să trăim înălțarea chiar și în prezent. Astăzi sunt mulți creștini care deși se salută cu “Hristos S-a înălțat”, cunosc ce s-a întâmplat la înălțare, înțeleg semnificația înălțării și chiar se angajează să împlinească responsabilitățile ce le revin după înălțarea Domnului Isus, încă n-au experimentat înălțarea. Se mulțumesc cu o sărbătoare în care împlinesc numai un ritual, dar rămân în aceeași stare de decădere moral spirituală, fiind legați tot mai mult de pământ și de lucrurile care îi robesc.

Înălțarea Domnului Isus trebuie să ne aducă însă o ridicare din această stare de păcat, o înălțare a gândurilor noastre către Dumnezeu (Col.3:1-4;Fil.3:10-15), o înălțare în statura spirituală în asemănare cu Domnul (2 Cor.3:18; Ef.4: 11- 16) și o înălțare a inimii și a gândurilor noastre către cer, dorind cu ardoare părtășia cu Domnul și înălțarea împreună cu El (Ef.2:6,19-20; 1Tes.1:10; Fil.3:18-20).

De aceea, pentru a sărbătorii și a trăi înălțarea, rostește o rugăciune potrivită în acest sens, exprimată de poetul care spune :

“Spre cer doresc a mă grăbi, Pășind mai sus din zi în zi; În calea mea mă rog mereu, Să mă ridici, o, Domnul meu! Te rog, ridică-mă și-oi sta, Încrezător pe calea Ta; Să mă ajuți a mă-nălța, Mai sus, mai sus, în slava Ta! Nicicând eu nu doresc a sta, În îndoieli și teamă grea,Chiar dacă mulți așa trăiesc Eu un loc mai înalt doresc. Doresc să urc mereu mai sus, Privind la chipul Tău, Isus, Prin Duhul Sfânt să cresc mereu Din slavă-n slavă, Domnul meu!

Doresc s-ajung acolo sus, Să văd mărirea lui Isus; De-aceea eu mă rog mereu Să mă ajuți, o, Domnul meu!”

Rostește cu sinceritate și cu credință această rugăciune, și așteaptă ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca să poți sărbători și trăi înălțarea în prezent, și să fii pregătit pentru înălțarea veșnică în slavă.

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.