Iata ca, nu ne mai desparte decat o zi si vom fi “europeni”! “Visul de aur” al intregii omeniri de alta data a fost inlocuit cu “visul European”. Politicienii nostri (mai ales ceice vor primi anumite functii in Parlamentul European), anumiti oameni de afaceri de la noi si multi altii vor rasufla usurati: visul lor a devenit realitate. De-acum inainte, viitorul le va surade mai prietenos decat pana acum- sansa imbogatirii si afirmarii este mai aproape.
Si unii oameni obisnuiti se vor bucura mult: sa iesi in Europa doar cu buletinul, sa poti sa te stabilesti in orice tara coumintara si sa ai acces la un loc de munca mai bine platit, este o sansa pe care romanul de rand nu a avut-o pana acum. Nu conteaza ca sunt alte “mici” probleme: in multe locuri romanii nu sunt primiti cu “bratele deschise”, ci cu retineri si chiar ostilitate, pretul aderarii va fi unul piperat si se va resimiti pe seama buzunarelor tuturor, iar cei mai afectati vor fi tot cei cu venituri mici, dar ce mai :suntem europeni!
Multi cred ca aceasta este cea mai mare sansa istorica pe care a avut-o Romania vreodata.
O sansa care se poate compara cu Marea Unire din 1918, de exemplu. Sau cu 1848. Nu doresc sa comentez- poate au dreptate. Ma rog ca aceasta integrare sa aduca numai bine tarii noastre, sa fie un factor benefic in ce priveste prosperitatea natiunii, imbogatirea pe plan cultural si adoptarea unor obiceiuri bune de la altii, dar ma tem ca nu va fi tocmai asa. Despre aceste temeri m-am referit mai demult intr-o lucrare intitulata Europa in care (nu) am dori sa intram si nu voi face referire in prezentul articol. Nu de alta, ci pentru a nu rapi cuiva “bucuria aderarii, in caz ca sunt unii care se bucura prea mult de acest lucru.
Exista o sansa insa, cu mult mai interesanta de explorat, mai incitanta, mai provocatoare decat ne-ar putea oferi aderarea la orice bloc politic sau economic din aceasta lume: sansa integrarii in “Imparatia care nu se clatina” (Evrei 12:28). Caci, in treacat fie spus (si spre dezamagirea multora), UE nu va tine vesnic, ci se va dezintegra.Sic transit Gloria mundi!
Am mai trait noi sub dominatia unor imperii odata glorioase, dar care acum sunt doar o amintire: Imperiul Tarist, Imperiul Otoman, Imperiul Austro_ungar, Imperiul “rosu”, va amintiti? Nu este prea demult, nu-i asa? Cine ar fi crezut ca aceste imperii mandre, care controlau destinele a zeci, sute de milioane, vor ajunge la lada de gunoi a istoriei?
In zilele noastre, marele “imperiu American” da semne clare de slabiciune si de piedere a influentei decisive pe care a avut-o o mare parte a secolului trecut, spre uimirea multora.
Ei bine, Europa s-ar ptea afla acum “pe val”. In locul hegemoniei americane pe planeta, UE ar putea fi o contrapondere serioasa (impreuna cu marile puteri asiatice). Poate ca , viitorul va arata ca UE ar putea deveni principalul actor politic al lumii noastre. Numai ca este bine sa nu ne inselam: orice constructie umana, motivata de ambitii economice si supematie politica, este sortita, in final,esecului. Mai devreme sau mai tarziu, si “Imperiul European” va cadea. Iar impreuna cu el, toatre visurile si ambitiile pe care le-a alimentat.
Exista insa,o imparatie care nu va avea termen de expirare. Va dainui vesnic, dupa ce va nimici toate imparatiile omenesti: Imparatia lui Dumnezeu (cf Daniel2:44). Va veni un timp (Doamne, adu-l cat mai curand!) cand se va zice:”Imparatia lumii a trecut in mainileDomnului nostru si ale Cristosuli Sau. Si El va imparati in vecii vecilor” (Apoc.11:15) Este acea Imparatie care, desi, nu s-a instaurat in forma finala este deja prezenta de 2000 de ani si care te invita sa i te alaturi prin credinta in Regele ei ““Cristos.
Ai facut pasul acesta decisiv? Caci in aceasta Imparatie nu se intra in bloc (odata cu vecinii), ci individual, personal- pe baza credintei tale in cine a fost si ce a facut Isus Cristos pentru tine. Cand vii cu pocainta, cu parere de rau si dorinta de a lasa trecutul pacatos in urma si de a acepta autoritatea Lui de Rege al vietii tale, atunci devii cetatean al acestei Imparatii eterne.
Incepi sa te bucuri de realitatile ei (bucurie, pace in Duhul Sfant) inca de pe acum. Si incepi sa te pregatesti pentru “marea finala”- intrarea din belsug” (2 Pt.1:11) in ea. Caci, la urma urmei, cand toate se vor narui, aceasta va conta: faptul ca tu apartii unei Imparatii eterne. Restul, va fi uitat in urma ca o himera.
Iar daca esti deja un asemenea cetatean, atunci ia aminte la urmatoarele cuvinte din ” Constitutia” noastra (revelata divin, nu ratificata de oameni!):”fiindca am primit dar o imparatie care nun se poate clatina, sa ne aratam multumitori, si sa aducem astfel lui Dumnezeru o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica; fiindca Dumnezeul nostrum este un “foc mistuitor” (Evrei 12:28-29)
Asadar va urez tuturor: sa aveti un 2007 integrati in Imparatia care nu se clatina!
Marius Birgean
Felicitari Marius pentru articolul pe care l-ai scris.
Mi-a placut foarte mult. Singura remarca e ca-i un pic lung, dar oricum, articolul e bine scris si bine gandit.
Domnul sa’ti dea putere mai departe si intelepciune in tot ceea ce scrii si faci.