În viața celor care s-au întâlnit cu Domnul Isus după înviere a survenit o schimbare radicală. Astfel, plânsul s-a transformat în bucurie, durerea în sărbătoare, iar deznădejdea în speranță.
Necredința s-a transformat în credință, teama în curaj și inactivitatea în implicare. Iar lista acestor schimbări poate continua.
O mare schimbare a avut loc și în viața lui Toma, deoarece scepticismul care l-a stăpânit înainte de întâlnirea cu Domnul Isus, Cel înviat, a fost înlocuit de speranță, iar necredința i-a fost transformată într-o credință autentică. Fiindcă sunt și astăzi oameni care se luptă cu stările vechi și care nu experimentează din belșug binecuvântările învierii, voi aduce în atenție viața lui Toma, pentru a înțelege minunea transformării din viața lui și pentru a fi motivați să trăim aceeași minune.
Ucenicul Toma a fost numit necredinciosul, fiindcă, înainte de întâlnirea cu Domnul, care i s-a arătat personal în duminica ce îi poartă numele, s-a luptat cu îndoiala care a ajuns până la o stare de scepticism. Această luptă lăuntrică este bine subliniată de declarația pe care el însuși a făcut-o în fața ucenicilor, când le-a spus:
„Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25)
Este surprinzător că tocmai unul dintre ucenicii care a fost alături de Domnul Isus în timpul misiunii Sale publice să ajungă cuprins de așa îndoială și de scepticism. Semnele acestei căderi au fost însă evidente chiar și înainte de învierea Domnului, dintre care amintesc:
1. NEÎNȚELEGEREA SCRIPTURILOR
La fel ca și ceilalți ucenici, nici Toma nu a înțeles anunțul profețiilor biblice despre moartea și învierea Domnului, însă el a declarat acest lucru public, spunând Domnului:
„…nu știm unde Te duci; cum putem să știm calea într-acolo?” (Ioan 14:5)
De asemenea, avea o perspectivă fatalistă și nu întrezărea nici o altă alternativă viitoare în afară de moarte. Când Domnul Isus le-a anunțat pe ucenici că Lazăr a murit, răspunsul său a fost:
„Haidem să mergem și noi să murim cu El!” (Ioan 11:16)
Prin această declarație înțelegem că singura soluție pentru el era moartea, indiferent dacă făcea referire la Lazăr sau la Domnul Isus, care era pregătit să moară.
2. NEPARTICIPAREA LA ÎNTÂLNIREA APOSTOLILOR
Dacă în ziua învierii ceilalți ucenici s-au adunat rând pe rând în camera de sus, Toma a lipsit de la această întâlnire. Dacă ar fi fost prezent, ar fi auzit mărturiile fiecăruia și chiar ar fi avut parte de arătarea Domnului Isus, care a venit în mijlocul lor, pe când ușile erau încuiate (Luca 24:26-40).
Această întâlnire i-ar fi adus lui Toma răspuns la așteptările sale, fiindcă Domnul Isus le-a arătat ucenicilor mâinile și picioarele străpunse de cuie în timpul răstignirii. Mai mult, El a mâncat în mijlocul lor pește și un fagure de miere (Luca 24:41-43).
3. NEACCEPTAREA MĂRTURIILOR APOSTOLILOR
Lipsa de la întâlnirea ucenicilor nu doar că l-a văduvit pe Toma de dovezile învierii, ci l-a adâncit în starea de necredință și suspiciune. Când ceilalți ucenici i-au zis: „Am văzut pe Domnul!”, el nu a luat în considerare mărturiile lor și le-a răspuns:
„Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25).
Toate aceste pretenții exprimate în fața celorlalți ucenici dovedesc:
4. NECREDINȚA ÎN MĂRTURIILE PREZENTATE
Toma nu s-a mulțumit să audă despre învierea Domnului, ci a dorit să vadă semnele cuielor. Mai mult, el a dorit să pipăie rănile Domnului, punându-și degetul în semnul cuielor și mâna în coasta Lui.
Dacă credința adevărată se bazează pe cuvânt și acceptă adevărul care vine de la Domnul, îndoiala așteaptă mai multe dovezi, care să poată fi văzute și probate personal. De aceea, Domnul Isus i-a spus:
„Toma… pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut” (Ioan 20:29).
Aceste pretenții ale lui Toma descoperă:
5. NEMULȚUMIREA FAȚĂ DE DOVEZILE CUNOSCUTE
Dacă credința acordă credit la ceea ce aude, îndoiala și scepticismul așteaptă noi și noi dovezi. De aceea, pentru cei care se află în această situație este nevoie de o dovadă în plus. Totuși, să nu-l condamnăm numai pe Toma, deoarece și în cazul multor oameni de astăzi pot fi menționate simptomele scepticismului.
Numai că de la scepticism Toma a trecut aproape instantaneu la siguranță și a făcut cea mai frumoasă mărturisire de credință, spunând:
„Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28).
Pașii pe care i-a făcut pentru a trece de la scepticism la siguranță au fost:
1. CONFRUNTARE
Toma a depășit starea de necredință, fiindcă, în dragostea Lui, după înviere, Domnul Isus l-a căutat și i s-a arătat chiar și celui îndoielnic. Această confruntare a fost personală (Domnul Isus i-a rostit numele), punctuală (i-a repetat toate așteptările) și provocatoare (i-a spus: „Nu fi necredincios, ci credincios!”) (Ioan 20:27).
2. CONFIRMARE
Domnul Isus știa așteptările lui și i s-a descoperit împlinindu-i toate dorințele. Acest fapt arată că Domnul Isus cunoaște frământările pe care le avem, iar necredința sinceră primește dovezi noi.
3. CONVINGERE
Nu știm dacă Toma a mai pus degetul în rănile de la mâinile și picioarele Domnului Isus sau dacă și-a pus palma pe coasta Lui, dar ceea ce știm este că prezența și prezentarea Domnului Isus l-au convins că El este Domnul și că într-adevăr a înviat din morți. Convingerea sa a fost o urmare a experienței pe care a avut-o la întâlnirea cu Domnul, exprimată prin:
4. COMUNICARE
Dacă îndoiala lui Toma este sugerată de mărturisirea „dacă”, siguranța lui este zugrăvită prin declarația: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Această mărturisire nu doar că descoperă credința lui Toma în înviere, ci și acceptarea lui personală a Domnului Isus ca Domn și Dumnezeu. Această mărturisire nu a fost doar un răspuns de moment, fiindcă a fost urmată de:
5. CONSACRARE
Toma a ajuns să se întâlnească cu Domnul Isus cel înviat, să creadă în înviere, să mărturisească despre înviere și să trăiască slujind pe Cel înviat, chiar dăruindu-și viața pentru Domnul.
El a slujit mărturisind Evanghelia păgânilor(în India) și a murit străpuns de o lance.
În această zi, cunoscută sub numele de „Duminica Tomei”, lasă-mă să te întreb: care etapă din viața lui Toma ți se potrivește?
Dacă încă te mai lupți cu scepticismul și îndoiala, este momentul potrivit să iei în seamă mărturiile pe care Domnul ți le-a dat până acum și să recunoști faptul învierii, acceptându-L pe Cel înviat ca Domn și mântuitor personal, mărturisind: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Doamne ajută,
Pastor Dan Boingeanu
