Ioan 20:1-10
Evanghelistul Ioan prezintă faptul învierii Domnului Isus din perspectiva experiențelor trăite de martorii învierii. Aceste experiențe i-au condus pe cei ce s-au întâlnit cu Domnul Isus de la durere la bucurie, de la ignoranță la cunoaștere și de la necredință la credință. Urmărind aceste experiențe descoperim că pentru aceștia învierea a fost:
1. O mare dilemă Ioan 20:1-2
a. petrecută dimineața devreme în ziua întâi a săptămânii Ioan 20:1/a
– Domnul Isus a stat în mormânt trei zile și trei nopți și a înviat la începutul zilei întâi a săptămânii Mat.12:40;16:21;17:23; 20:19;Marcu 9:31;10:34;Luca 9:22;18:23;24:7,46
– Domnul Isus în ziua sabatului a fost în mormânt arătând că a fost mort față de Lege.Mat.5:17-19;Rom.7:4
– odată cu învierea duminica a devenit cea mai importantă zi a
săptămânii (ziua întâi ca ordine și importanță) Fapte 20:7;
1Cor.16:2; Ap.1:10
b. experimentată de către Maria Magdalena Ioan 20:1/b
– a fost o femeie păcătoasă Luca 8:2
– a fost o femeie eliberată de demoni Luca 8:2/b
– a fost o femeie slujitoare Luca 8:2-3
– a fost o femeie credincioasă Mat.27:56;Marcu 15:40;Ioan 19:25
– a fost o femeie iubitoare Mat.27:61;28:1;Marcu 16:1
c. cauzată de cele constatate la mormânt Ioan 20:1/c
– piatra a fost luată de pe mormânt Ioan 20:20/d
– la mormânt nu era nimeni Mat.28:4,11
– mormântul era gol Ioan 20:2
2. O mare provocare Ioan 20:2-5
a. generată de anunțul făcut de Maria Magdalena Ioan 20:2
– anunț făcut în grabă ““ a alergat Ioan 20:2/a
– anunț făcut lui Petru și lui Ioan(Petru era considerat liderul ucenicilor, iar Ioan era ucenicul iubit de Domnul) Ioan 202/b
– anunț făcut cu respect și responsabilitate ““ au luat pe “Domnul” Ioan 20:2/c;Marcu 15:40,47.
b. generată de situația prezentată Ioan 20:2/c
– trupul Domnului Isus a fost luat
– nu se știe unde este trupul Domnului
c. generată de responsabilitatea asumată
– Petru era liderul ucenicilor care s-a angajat să meargă cu Domnul pînă la moarte
– Ioan era ucenicul iubit de Domnul Isus care a fost cel mai aproape de Domnul
– ucenicii erau responsabili față de Învățătorul lor
3. O mare certitudine Ioan 20:5-8
a. generată de o experiență personală
– Petru și Ioan au plecat repede spre mormânt Ioan 20:3-4
– Ioan a ajuns primul dar n-a intrat în mormânt Ioan 20:5
– Petru a ajuns după el și a intrat în mormânt Ioan 20:6
b. confirmată de o evidență reală Ioan 20:6-8
– fîșiile de pânză erau jos ““ (ca un cocon în locul unde fusese așezat
Domnul Isus Ioan 20:5-6
x. la mormânt era ordine
xi. fâșiile nu puteau fi desfașurate de pe trupul Domnului Isus și
apoi așezate în stare intactă Ioan 19:40
xii. trupul Domnului Isus n-a fost furat
xiii. Domnul Isus a înviat lasând fâșiile în stare intactă
– ștergarul care acoperea capul Domnului Isus era făcut sul și pus
deoparte Ioan 20:7;Ioan 11:44
c. motivată de o convingere clară
– Ioan a văzut și a crezut Ioan 20:8;20:29;Ioan 3:16-17
– cu toate că încă nu pricepeau Scripturile Ps.16:10;Fapte 2:26-31; 13:34-35
– cu toate că încă nu aveau curajul să mărturisească despre înviere Ioan 20:9-10;19-20
