Romani 13:1-14 (1 Tesaloniceni 5:15)
Scopul lecției: Să descoperim ce atitudine trebuie să aibă cei neprihăniți față de autorități și să înțelegem care sunt motivațiile care ne conduc la acest fel de atitudine.
Contextul lecției: După ce ne-a arătat care este manifestarea dragostei față de cei din biserică, față de semeni și față de vrăjmași (Rom. 12:9-21), apostolul Pavel ne arată ce atitudine trebuie să aibă cei neprihăniți față de autorități (Rom. 13:1-14). În vremea în care apostolul Pavel a scris epistola pe care a adresat-o celor din Roma, autoritățile erau corupte, compromise și contestate.
Fiindcă evreii considerau teocrația ca singura formă de autoritate și de conducere înpoporul Israel, aveau totdeauna tendința de a nu recunoaște și de a se împotrivi oricărei alte forme de autoritate. Această atitudine era promovată în mod special de gruparea zeloților, care îi îndemna pe evrei la revoltă față de stăpânirea romană. De aceea, nădejdea majorității celor din Israel era că Mesia, pe care Îl așteptau, le va aduce această izbăvire. Atunci însă când mulți dintre evrei au cunoscut pe Domnul Isus și au devenit creștini, s-a ridicat imperios întrebarea: “ce fel de atitudine trebuie să aibă creștinii față de autorități?”
În lecția pe care o studiem, apostolul Pavel răspunde acestei întrebări, arătând că cei neprihăniți, deși sunt cetățeni ai cerului (Ef. 2:19-20; Col. 1:13; Fil. 3:20), trebuie să fie și buni cetățeniîn mijlocul națiunii pământești de care aparțin (Rom. 13:1-7; 1 Tes. 5:15; 1 Pet. 2:12-17).
Conținutul lecției: Pentru a a avea o atitudine corectă față de stăpînire și pentru a trăi ca buni cetățeni în mijlocul națiunii în care Dumnezeu ne-a așezat, apostolul Pavel ne îndeamnă la:
1. Supunere față de autorități (Rom. 13:1-7)
Fiindcă apostolul Pavel folosește o adresare generală (“oricine”), înțelegem că supunerea față de stăpânire este o datoriea “tuturor” celor neprihăniți, include orice fel de stăpânire, până la cea mai înaltă treaptă de autoritate (Rom. 12:1) și este motivată nu numai de frica pedepsei, ci mai degrabă de îndemnul cugetului (convingerea personală) (Rom. 13:5).
Pentru a ne arăta de ce trebuie să împlinim această responsabilitate, apostolul Pavel ne face cunoscut că: autoritățile vin de la Dumnezeu, care a instituit: familia (Gen. 2:18-25), statul (Gen. 9:1-7; Rom. 13:1/b; Prov. 8:15-16) și biserica (Fapte 2:1-47), autoritățile sunt rânduite de Dumnezeu (Rom. 13:1/c; Dan. 2:21; 4:34-37; Fapte 17:24-28; Isaia 10:5-16), cine se împotrivește autorităților se împotrivește de fapt lui Dumnezeu (Rom. 13:2/a), cei ce se împotrivesc vor fi pedepsiți (Rom. 13:2/b; 1 Pet. 2:14-17), iar autoritățile au de împlinit o misiune încredințată de Dumnezeu, respectiv să pedepsească pe cei ce fac răul (Rom. 13:4;1Pet. 2:14/a), să promoveze binele (Rom. 13:3/b; 1Pet. 2:14/b) și să împlinească planul lui Dumnezeu (Rom. 13:4/a; 13:6/b; Isaia 45:1-6; Ps. 2:1-12; Fapte 4:25-28).
Dovedesc supunere față de autorități cei ce recunosc rolul autorităților (Rom. 13:1-4; 1 Pet. 2:17), fac ceea ce este bine (Rom. 13:3/b; Tit 3:1-2;1 Pet. 2:12-15), își plătesc toate taxele și obligațiile financiare (Rom. 13:6-7; Mat. 5:42; Ps. 37:21) și le susțin în rugăciune (1 Tim. 2:1-2). Responsabilitatea supunerii față de autorități încetează atunci când acestea pretind ceea ce aparține lui Dumnezeu sau contravine voii lui Dumnezeu (Fapte 4:18-20; 5:27-29).
2. Trăire în dragoste (Rom. 13:8-10)
Pentru a dezvolta relații corecte, apostolul Pavel recomandă legea dragostei. Cei ce trăiesc punând în practică legea dragostei, împlinesc Legea (Rom. 13:8; 10/b; Gal. 5:14), trăiesc în curăție morală (Rom. 13:9; Mat. 22:34-40) și dezvoltă relații corecte (Rom. 13:10/a; 1 Cor. 13:1-13).
3. Veghere și curăție (Rom.13:11-14)
Pentru a arăta căîn sânul societății în care își petrec viața cei neprihăniți trebuie să fie diferiți de ceilalți oameni, apostolul Pavel încheie acest capitol adresând un semnal de deșteptare (Rom. 13:11-12). Urgența împlinirii acestui îndemn este generată de împrejurările cu care ne confruntăm (Rom. 13:11/a), timpul în care trăim (Rom. 13:11/b) și evenimentele care urmeză să se întâmple (Rom. 13:12). Cei ce pun în practică acest îndemn, trăind în lumină, sunt treji (Rom. 13:11), s-au dezbrăcat de faptele întunericului ( Rom. 13:12; Gal. 5:19-21; Co. l3:5-8), s-au îmbrăcat în armele luminii (Rom. 13:12/b-13; Ef. 4:17-32), se aseamănă cu Hristos (Rom. 13:14; Col. 3:8-14; 2 Pet. 1:5-8) și nu mai poartă grija firii vechi (Rom. 13:14/b; 8:12-13/a ;1 Ioan2:15-17).
Întrebări pentru discuții:
1. Ce atitudini greșite față de autorități erau întâlnite în vremea apostolului Pavel ?
2. Ce atitudine trebuie să aibă cei neprihăniți față de autorități ?
3. De ce trebuie să ne supunem stăpânirilor ?
4. Există vreo limită a supunerii față de autorități ?
5. De ce nu-și achită unii credincioși obligațiile financiare ?
6. Ce lege a recomandat apostolul Pavel pentru a ne ajuta să trăim ca buni cetățeni ?
7. Ce motivații l-au determinat pe apostolul Pavel să tragă semnalul deșteptării ?
Pastor Dan Boingeanu
