Romani 7:1-25 (Galateni 2:16)
Scopul lecției: Să cunoaștem care este natura și lucrarea Legii și să înțelegem care este motivul pentru care cei credincioși nu mai au nicio răspundere față de Lege.
Contextul lecției: Pe lângă împăcarea cu Dumnezeu și izbăvirea din păcat, cei neprihăniți au parte și de binecuvântarea izbăvirii de sub autoritatea Legii.
Pentru a sublinia acest adevăr, apostolul Pavel repetă numai în acest capitol de 23 de ori termenul “Lege”. În 19 dintre aceste menționări acest termen identifică Legea lui Dumnezeu dată prin Moise, în 3 dintre ele scoate în evidență legea păcatului care încearcă să-i stăpânească viața, iar prin una dintre referiri identifică legea minții care cuprinde dorințele bune.
Dacă în lecția precedentă am învățat că în viața celui credincios păcatul nu trebuie să mai domnească fiindcă cel neprihănit a fost izbăvit de sub stăpânirea păcatului, în lecția de astăzi apostolul Pavel ne arată că cel neprihănit nu se mai află nici sub autoritatea Legii.
Întregul capitol (Rom. 7:1-25) este de fapt o explicație a declarației pe care apostolul a făcut-o în Rom. 6:14. când a spus că: ” nu mai suntem sub Lege ci sub Har.”
Conținutul lecției: După ce și-a încheiat pledoaria prin care a arătat că cei ce au fost botezați în Hristos au murit față de păcat și trăiesc pentru neprihănire (Rom. 6:1-23), apostolul Pavel face un pas mai departe și arată că cei credincioși au murit și față de Lege și trăiesc doar pentru Hristos. Pentru a dovedi că cei credincioși au fost izbăviți de Lege, apostolul Pavel arată că:
1. Cei credincioși nu mai au nicio răspundere în fața Legii (Rom. 7:1-6)
Deși la începutul acestei secțiuni apostolul Pavel a menționat în mod clar că se adresează unor oameni care cunoșteau Legea (Rom. 7:1), fiindcă atunci când îi numește folosește apelativul “frații mei” (Rom. 7:1 și 4), putem spune că aceștia erau credincioși care Îl întâlniseră pe Hristos și care au dobândit neprihănirea oferită de Dumnezeu prin credință.
Pentru a dovedi că cei credincioși nu mai au nicio obligație față de Lege, apostolul Pavel
a folosit ilustrația familiei, prin care a arătat că soțul și soția sunt sub autoritatea legământului făcut atâta vreme cât sunt în viață. Când soțul moare, soția este liberă, iar responsabilitatea ei față de legământul familiei încetează (Rom. 7:2-3). Pentru că prin Hristos cei credincioși au murit față de Lege, (tot așa cum au murit și față de firea veche), Legea nu mai are nicio autoritate asupra lor (Rom. 6:1-10;7:4).
Fiind însă înviați împreună cu Hristos, cei credincioși nu mai sunt datori să intre iarăși în vechiul legământ ca să trăiască după slova Legii, ci, fiindcă sunt uniți cu Hristos (precum femeia căsătorită cu un alt bărbat), aceștia intră într-un nou legământ prin care sunt chemați să trăiască o viață nouă după îndemnurile Duhului (Rom. 7:4-6; 8:1-4).
Pentru a ne prezenta această măreață binecuvântare, apostolul Pavel folosește în argumentarea sa : o ilustrație (legea relaților din căsnicie – Rom. 7:1-3), o experiență (moartea și învierea împreună cu Hristos – Rom. 7:4-5) și o chemare (responsabilitatea trăirii pentru Hristos, după îndemnurile Duhului – Rom. 7:6).
2. Cei credincioși trebuie să cunoască natura și lucrarea Legii (Rom. 7:7-13)
Deși cei credincioși nu mai au nicio responsabilitate pentru a păzi Legea, au totuși datoria să cunoască natura și lucrarea Legii. Pentru a ne face cunoscute aceste adevăruri, apostolul Pavel arată că Legea nu este ceva păcătos (Rom. 7:7) sau ceva rău (Rom. 7:13/a), ci dimpotrivă; în esența ei, Legea este duhovnicească, sfântă, dreaptă și bună (Rom. 7;12;14).
Legea nu ne-a adus neprihănirea așteptată de Dumnezeu pentru că ar fi fost nedesăvârșită, ci imposibilitatea ei de a aduce neprihănirea a stat în faptul că omul păcătos nu a putut să o împlinească (Rom. 7:5; Mat. 5:17-20; Rom. 3:31; 10:4; Gal. 3:24).
Cu toate că nu ne-a ajutat să obținem neprihănirea oferită de Dumnezeu, Legea și-a împlinit lucrarea, pentru că a descoperit păcatul (Rom. 7:7-8), a îndreptățit pedeapsa lui Dumnezeu (Rom. 7:9-11) și a arătat neputința celor aflați în robia păcatului, accentuând necesitatea unui Salvator (Rom. 7:13-14; Gal. 3:19-25).
3. Cei credincioși experimentează izbăvirea fără faptele Legii (Rom. 7:14-25)
Deși Legea este duhovnicească (se adresează părții spirituale a ființei umane), este fără putere, fiindcă nu poate schimba natura noastră veche (Rom. 7:14), nu ne poate ajuta să facem binele pe care îl dorim (Rom. 7:15-21) și nici nu ne poate asigura biruința în lupta spirituală purtată împotriva legii păcatului care guvernează viața celor ce trăiesc în firea pământească (Rom. 7:21-25).
Pentru a arăta această neputință a Legii, apostolul Pavel repetă de 3 ori faptul că păcatul locuiește în ființa sa (Rom. 7:17; 20; 23), subliniază faptul că nu are putere să înfăptuiască binele pe care și-l dorește (Rom. 7:15- 21), că este într-o continuă luptă spirituală (Rom. 7:21-23), iar legea păcatului înscrisă în natura sa veche este mai tare decât legea minții (a dorințelor bune) aflată în inima sa (Rom. 7:21-25).
Dacă lucrarea Legii nu i-a fost de niciun ajutor în lupta spirituală din ființa sa, el arată că această biruință poate fi totuși câștigată, dar numai prin Hristos (Rom. 7:24-25; 8:1-4).
Întrebări pentru discuții:
1. Cum putem defini “Legea”, (termen repetat de 23 de ori în acest capitol) ?
2. Care sunt dovezile folosite de apostolul Pavel pentru a arăta că cei credincioși nu mai au nicio răspundere față de Lege ?
3. De ce unii oameni mai predică și astăzi despre o neprihănire câștigată prin Lege?
4. Cum putem defini natura Legii ?
5. Care a fost lucrarea Legii ?
6. De ce Legea nu ne poate aduce izbăvirea din păcat ?
7. Care este calea prin care câștigăm biruința în lupta spirituală pe care o purtăm împotriva firii vechi?
Pastor Dan Boingeanu
Foarte bune sunt lectiile din luna Martie ,care ne invata lucruri nemaipomenit de bune,si multumesc lui Dumnezeu ca existati si ne ajutati sa intelegem mai bine cuvantul lui Dumnezeu.Domnul Isus sa va binecuvanteze.