26 Octombrie ““ Anania și Safira

1
23

(mandria spirituală)
Fapte 5:1-11 (Iacov 1:14-15)

Scopul lecției: Să descoperim care au fost semnele mândriei spirituale în care au fost prinși Anania și Safira,  pericolul acestui păcat și prețul pe care ei l-au plătit, pentru a nu ajunge în aceiași înfrângere spirituală.

Contextul lecției: Printre cei ce au experimentat un eșec în lupta spiritualăse numără și Anania și Safira. Aceștia au fost doi credincioși (soț și soție), ce au făcut parte din Biserica din Ierusalim. Ei erau bine cunoscuți de apostoli și printre membrii bisericii, deoarece apostolulPetru l-a chemat pe Anania pe nume (Fapte.5:3), iar vestea despre moartea lor a cuprins toată adunarea (Fapte.5:11)

Anania, este forma greaca a numelui evreiesc “Hananiah” care înseamnă : “Yahve a lucrat cu milostivire”, iar Safira este forma aramaica a numelui grecesc “Sappheria”
care înseamnă ” frumoasă!”Experiențele trăite de cei doi soți, nu se ridică însă la înălțimea semnificației numelor pe care le-au purtat.  În cazul lor, Domnul nu a lucrat cu milostivire, iar Safira chiar daca ar fi avut frumusețe fizică, n-a dovedit și-o frumusețe spirituală.

Înfrângerea spirituală trăită de Anania și Safira, a avut loc într-o vreme de biruință spirituală, trăită de Biserica din Ierusalim. În acea vreme biserica a experimentat o biruință a Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece la predica apostolului Petru s-au întors la Domnul aproape 3.000 de suflete (Fapte.2:41). În același timp, ei au trait și-o biruință a lucrării Domnu Isus, pentru că în Numele lui Isus a fost vindecat un olog din naștere (Fapte.3:6-8) .

La acest șir de biruințe spirituale, se adaugă și-o biruință în slujire, confirmată de faptul că Petru și Ioan au raspuns cu îndrăzneală în fața sinedriului (Fapte.4:8-22), după momentele de rugăciune, Dumnezeu a cutremurat pământul (Fapte.4:31), apostolii predicau cu multă putere (Fapte.4:33), iar cei ce crezuseră, trăiauîn părtășie și îngrijeau de cei aflați în lipsuri materiale, încât toți aveau toate de obște.(Fapte.4:32-37).

Primul obstacol pe care l-a ridicat diavolul în fața Bisericii din Ierusalim, a fost împotrivirea autorităților religioase (Fapte 4:1-22). După ce a fost biruită această împotrivire, diavolul și-a continuat lupta spirituală, încercând să creeze o breșă în mijlocul bisericii, prin acțiunea lui Anania și Safira.

Acest contrast între vremea de biruință trăită de Biserica din Ierusalim și înfrângerea spirituală trăită de Anania și Safira este susținut de conjuncția “dar” care precede istorisirea din pasajul pe care îl studiem.

Conținutul lecției: Studiind pasajul lecției biblice, descoperim că acțiunile celor doi soți, Anania și Safira, au fost cauzate de mândria spirituală. Este posibil ca ei să fi fost martori la jertfa depusă de Barnaba, care a vândut un ogor și-a adus banii la picioarele apostolilor (Fapte. 36-37). Impresionați de acest act de caritate, cei doi au dorit să dobândească același prestigiu și aceiași apreciere, fără a plati însă un preț întreg. De aceia, faptele care au urmat, ne arată:

1. Evidența mândriei spirituale

Dacă mândria a fost motivulcăderii lui Lucifer (Isaia 14:12-14), aceiași cauză a determinat și căderea lui Anania și Safira. Este demn de menționat faptul că Domnul Isus n-a poruncit ca cei ce se pocăiesc sa-și vândă ogoarele și să le împartă cu cei aflați în nevoi materiale, iar în biserica din Ierusalim n-a fost nici un regulament intern, care să fi cerut membrilor săi acest lucru.

Pentru membrii bisericii din Ierusalim (în acea vreme), ajutorarea celor aflați în lipsuri materiale, a fosto decizie personală, un semn al dragostei și-o expresie a părtășiei (Fapte.4:32-37). Când și-au vândut casele și ogoarele, Barnaba și ceilalți credincioși, au pus în practică exemplul lăsat de Domnul Isus și au avut în atențienevoile altora.

Când Anania și Safira au hotărât să-și vândă moșioara, aceștias-au gândit nu la cei aflați în nevoie, ci la ei înșiși. Ei au căutat ca prin această jertfă să câștige prestigiu și să capete apreciere, dorind să apară buni în fața oamenilor, nu în fața lui Dumnezeu.

Mândria lorspirituală este evidentă și prin hotărârea de a oprio parte din prețul moșioarei, pretinzând că suma adusă la picioarele apostolilor, este prețul întreg (Fapte.5:2). Dacă înfrângerea lor spirituală a început cu motivații greșite, a fost dovedită apoi prin minciună și fățărnicie (Fapte.5:3). Minciuna lor n-a fost un răspuns pripit, ci o decizie luată cu premeditare, deoarece la întrebarea apostolului Petru și Safira a dat același răspuns (Fapte 5:8)

Deși pasajul Scripturii nu ne face cunoscut de ce acești soți care au dovedit atâta unitate în planurile lor rele, nu au venit împreună la locul de închinare, păstrând în atenție dorința lor după prestigiu, putem spune că Safira a venit mai târziu, pentru că și-a dorit ca cei din biserică sa-și mai plece încă odata capul în semn de apreciere și în fața ei.

2. Pericolul mândriei spirituale

Urmărind pasajul Scripturii care prezintă cazul lui Anania și Safira, descoperim cămândia aduce descalificare spirituală. Deși în contextul lecțieise vorbește despre apostoli, sau despre cei credincioși (Fapte.4:32-37), atunci când se vorbeștedespreAnania, acesta este prezentat ca un simplu “om !” (Fapte 5:1). Nu se face nici o referire la experiența întoarcerii la Dumnezeu, sau la relația lui cu biserica.

În același timp, mândria spirituală pregătește terenul pentru stăpânirea lui Satan și-l antrenează pe cel ce este prins de acest păcat în lupta împotriva Duhului Sfânt, prin minciună și fățărnicie (Fapte.5:3-5)

Când apostolul Paveli-a arătat lui Timotei pericolele ce-i pândesc pe cei biruiți de iubirea de bani, îi spune că aceștia: cad în ispită, în cursa poftelor, merg pe drumul ce duce la pierzare, rătăcesc de la credință și suportă ca pedeapsă o mulțime de chinuri (1 Tim.6:9-10).

Dcă înaintea oamenilor o minciună este deseori scuzabilă, înaintea lui Dumnezeu, minciuna este un păcat vrednic de moarte (Fapte.5:5;10).

3. Urmările mândriei spirituale

Declaratia Sfintei Scripturi carearată că “mândria merge înaintea pieirii” (Prov.16:18) s-a adeverit și în cazul lui Anania și Safira. Pacatul lor a fost descoperit, a fost prezentat public, pedepsit imediat și condamnat de întreaga adunare (Fapte 5:3-11).

Fiindcă au fost înfrânți în lupta spirituală, Anania și Safira s-aufăcut de rușine, au fost pedepsiti cu moartea și înmormântați chiar în aceiași zi (Fapte 5:10).

Întrebări pentru discuții:

1. Care sunt semnele mândriei spirituale din viața lui Anania și Safira?
2. De ce mândria spirituală este un mare pericol?
3. În ce mod se manifestă mândria spirituală astăzi?
4. De ce păcatul lui Anania și Safiara a fost pedepsit cu o așa asprime?
5. Este Dumnezeu nedrept fiindcă nu acționează în același fel și astăzi?
6. Cum putem birui minciuna și ispita fățărniciei spirituale?
7. Cum putem face ca jertfa noastră să fie plăcută înaintea lui Dumnezeu?

Pastor Dan Boingeanu

26 Octombrie ““ Anania și Safira
Da o nota acestui articol

1 COMENTARIU

  1. Cand vorbim despre mandrie vorbim de un pacat aducator de moarte,caci Domnul nostru Isus Hristos ne spunem sa ne ferim de mandrie,sa credem ca mandria duce la moarte pe cand smerenia si dreptatea duce la viata vesnica,mandria fura,minte,inseala si face totul pentru a fi cat mai semet,bogat,frumusete estetica,aparente inselatoare,deci mandria este o falsitate a omului,pe cand naturaletea omului, este adevarul.Mandria spirituala este ceva ce Dumnezeu poate schimba in noi, si cand ne smerim,
    El este Cel care merita toata lauda,si cei care suntem crestini sa ne laudam unul cu celalat, ca sa se cunoasca slava lui Dumnezeu,Anania si Safira,nu au fost singuri care au mintit dar ei erau iubiti de Dumnezeu si crestini,de aceea au fost pedepsiti,Dumnezeu nu pedepseste pe pacatosi caci ei sunt de asa natura pacatoasa,Dumnezeu pedepseste pe cine iubeste adica pe crestini,ei nu au voie sa minta,sa fure,sa faca nimic impotriva poruncilor Lui Dumnezeu,noi trebuie sa fim implinitori si nu defaimatori ai cuvantului Lui Dumnezeu,EL ESTE ACELASI IERI ,AZI SI IN VECI,si pedepseste si azi in felul Lui,asa cum crede ca merita fiecare dupa faptele lor,crestini intr-un fel,pagani in alt fel,Dumnezeu are in vedere si pe buni si pe rai ,si fiecaruia le da dupa faptele lor,Apoc.22:12,prin smerenie si cainta noi putem birui minciuna si falsitatea crestinilor, Domnul Isus ne-a spus ca vor veni lupi imbracati in haine de oi, si sa nu-i credem,de aceea trebuie ca fiecare crestin sa se intoarca la Biblie care este cuvantul lui Dumnezeu si sa nu mai asculte de oameni,sunt pastori care duc turma in ratacire,asa zisi crestini,cercetati sa vedeti daca sunt intradevar crestini ,dupa vorbe,dupa viata lor traita ii veti cunoaste,si nu dati crezare oricarui duh,caci sunt si multe duhuri inselatoare,Anania si Safira au fost oameni lui Dumnezeu dar sau uitat la ce fac oamenii si au facut si ei ca acei oameni fara credinta,NU ASCULTATI SI NU VA UITATI LA CE FAC OAMENII LUMESTI SI ASCULTATI SI UITATI-VA LA DUMNEZEU ,daca sunteti crestini ,doar asa vom birui minciuna si fatarnicia,fiti sfinti caci Eu sant sfant,si aduceti jertfe, ca inimi curate , maini curate,si un duh inoit ,adica nastere din nou,inaintea lui Dumnezeu si va va primi in Imparatia Lui,POCAITI-VA voi care va numiti pocaiti fara o traire de pocainta si apoi veti putea vorbi de cei nepocaiti, altfel veti ramane afara. Apoc.22:15,cei sfintiti spun, Vino,Doamne Isuse!Amin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here