21. Septembrie – Stăruie în rugăciune

2
760

(roagă-te în Duhul)
Fapte 4:23-31 (Efeseni 6:18-20)

Scopul lecției: Să înțelegem ce înseamnă lupta rugăciunii și să descoperim exemplul dovedit de primii creștini în această luptă spirituală, pentru a ajunge luptători activi în rugăciune.

Contextul lecției: După ce enumeră toate armele care formează armura spirituală a celui credincios, apostolul Pavel nu spune “la atac”, ci “la rugăciune!” (Ef. 6:18-20). Atunci când adresează acest îndemn, apostolul Pavel repetă de patru ori într-un singur verset același termen, care implică o măsură întreagă. Astfel, el arată că trebuie să ne rugăm în “toată vremea”, să facem “tot felul de rugăciuni”, să ne rugăm cu “toată stăruința” și pentru “toți sfinții” (Ef. 6:18).

Acest îndemn ne arată că în lupta spirituală rugăciunea trebuie să aibă prioritate, să fie continuă, variată, stăruitoare și să cuprindă tot felul de motivații. Această rugăciune nu este o slujbă ceremonială, ci o luptă reală în duhul. Acest tip de rugăciune, deși exprimă o comunicare în duh cu Dumnezeu (Ioan 4:20-23), implică și o intensă luptă spirituală, susținută prin ajutorul Duhului lui Dumnezeu (Rom. 8:26; Col. 2:1-2; Col. 4:12; Iuda 1:20-21).

Pentru că în vremea în care trăim, timpul de rugăciune este limitat deseori numai la ocazii (atunci când te scoli dimineața, te așezi la masă, începi sausfârșești o lucrare, închei ziua și mergi la culcare), sau este redus doar la servicii (ora de rugăciune, întâlniri de rugăciune, săptămâni de rugăciune), tot mai puțini credincioși știu ce înseamnă lupta rugăciunii.

Pentru a înțelege ce înseamnă această luptă a rugăciunii este bine să luăm în considerare exemplul lui Moise, care, în timp ce Iosua era angrenat în vale în războiul fizic împotriva lui Amalec, purta pe munte lupta spirituală a rugăciunii (Ex. 17:8-16).

Pentru Daniel, rugăciunea n-a fost doar un obicei repetat mecanic, ci o luptă spirituală pe care a purtat-o cu prețul oricărei jertfe (Dan. 6:10). Rugăciunile lui au pus în mișcare armate de îngeri, care, luptândîmpotriva celui rău, aucâștigat biruința și au pregătit calea pentru împlinirea planului lui Dumnezeu și a binecuvântărilor viitoare (Dan. 9:1-27; 10:1-21).

Și Domnul Isus a avut o viață de rugăciune, pentru că în fața fiecărui eveniment, El s-a rugat mai întâi. Afară însă de aceste ocazii, El a petrecut nopți întregi în rugăciune și a avut un timp special de post și rugăciune atunci când a trebuit să-l confrunte pe diavol (Mat. 4:1-2; Luca 6:12; Mat. 26:36-45; Evrei 5:7).

Urmărind exemplul Domnului Isus, putem spune că El a biruit în lupta suferințelor de pe Golgota fiindcă a câștigat mai întâi în lupta spirituală din Ghetsimani, pe când Petru și ceilalți ucenici au fost înfrânți în curtea marelui preot, chiar înainte de a ajunge la Golgota, fiindcă au fost înfrânți și în Ghetsimani (Mat. 26:36-45; 47-56; 69-75).

În vremea în care trăim, lupta rugăciunii nu este o opțiune, ci o responsabilitate spirituală a fiecărui credincios (Rom. 15:30-33; Iuda 1:18-21;Iacov 5:13-16).

Conținutul lecției: Studiind pasajul lecției biblice de astăzi descoperim modul în care primii creștini au purtat lupta rugăciunii. Urmărind exemplul lor, descoperim:

1. Necesitatea luptei în rugăciune (Fapte 4:23)

A fost o vreme când urmașii Domnului Isus nu știau cum să se roage și nici ce înseamnă lupta rugăciunii. Domnul Isus, care i-a instruit în multe domenii ale slujirii, a început de fapt prin a-i învăța secretul rugăciunii (Luca 11:113; Mat. 6:1-15). Chiar dacă la început ucenicii au avut momente când au fost înfrânți în lupta rugăciunii (Mat. 17:14-21; 26:36-46), după înălțarea Domnului Isus la cer, rugăciunea a devenit pentru ei un mod de viață și o puternică armă spirituală (Fapte 1:14; 2:42; 4:23-31; 6:4; 12:5-12; 13:3; 16:25; 20:36; 21:5).

Luând în considerare aceste situații, putem spune că primii creștini au înțeles că este nevoie de luptă în rugăciune, pentru a fi pregătiți să primească darurile promise (Fapte 1:14), pentru a crește în credință (Fapte 2:42), pentru a confrunta împotrivirile (Fapte 4:23-31; 12;5-12), pentru a-i pregăti pe misionari și câmpul de misiune (13:3), pentru a avea biruință în necazuri (Fapte 16:25), pentru a veni în ajutorul celor în nevoie (Fapte 28:8) și pentru a susține lucrarea lui Dumnezeu (Fapte 20:36; 21:5).

2. Modelulluptei în rugăciune(Fapte 4:24-30)

Deși modul de rugăciune al primilor creștini a fost variat și adaptat situațiilor cu care aceștia se confruntau, urmărind rugăciunea pe care au înălțat-o înaintea lui Dumnezeu în timpul în care Petru și Ioan au fost anchetați de autoritățile religioase, descoperim că: primii creștini s-au rugat după ce au primit o informație detaliată asupra situației cu care se confruntau (Fapte 4:23) și au strigat cu toții înaintea lui Dumnezeu (Fapte 4:24).

Deșiunii creștini văd în acest mod de închinare doar rugăciunea în comun, sunt demne de remarcat însă și unitatea în rugăciune, participarea fiecăruia și mai ales faptul că toți s-au rugat pentru același lucru (Mat. 18:19). Urmărind conținutul acestei rugăciuni a primilor creștini, descoperim că ei s-au rugat potrivit Cuvântului lui Dumnezeu (Ioan 14:11-14; 16:23-24), au lăsat judecata în seama lui Dumnezeu (Fapte 4:29/a) și au avut ca prioritate slujirea și Împărăția lui Dumnezeu (Fapte 4:29-30).

3. Binecuvântările biruinței în lupta rugăciunii (Fapte 4:31)

Pentru primii creștini rugăciunea a fost o adevărată experiență, care a însemnat nu numai biruință spirituală ci și un răspuns concret. După acestă rugăciune înălțată înaintea lui Dumnezeu într-o vreme de împotrivire, primii creștini au primit ca binecuvântare un semn concret al prezenței lui Dumnezeu (cutremurul de pământ), întărire spirituală (toți s-au umplut de Duhul Sfânt), curaj și putere în vestirea Cuvântului lui Dumnezeu (Fapte 4:31; 33) și întărirea părtășiei și a slujirii (Fapte 4:32-35).

Întrebări pentru discuții:

1. Care este diferența dintre rugăciunea ceremonială și lupta spirituală în rugăciune?
2. Care sunt domeniile în care trebuie să i se atribuie rugăciunii o măsură întreagă?
3. Ce situații din experiențele trăite de primii creștini ne descoperă nevoia luptei în rugăciune?
4. Care sunt caracteristicile rugăciunii practicate de primii creștini?
5. De ce sunt implicați atât de puțin creștinii zilelor noastre în lupta rugăciunii?
6. Care sunt semnele ce ne arată lipsa rugăciunii?
7. Ce trebuie să faci pentru a deveni un soldat activ în lupta spirituală a rugăciunii?

Pastor Dan Boingeanu

2 COMENTARII

  1. Da- asa sa ne ajute D-NUL D -zeu pe toti copii lui sa traim viata de relatie cu EL prin rugaciune si sa fim gata sa luptam cand e nevoie in rugaciune…Acum daca se poate,si puteti:va rog trimiteti-mi si mie texte scurte pentru timpul de rugaciune in biserica.
    m-mesc.

  2. RUGACIUNEA ,atunci cand ne rugam duhul nostru trebuie sa intre in contact cu Duhul Sfant,si atunci cand ne rugam in duh si adevar rugaciunea este ascultata de Dumnezeu,fara unirea duhurilor rugaciunile noastre se pierd in vazduh si nu ajung la Dumnezeu,primii crestini au crezut in invierea Domnului Isus si au cunoscut puterea de inviere de aceea au staruit dupa Duhul sfant ca acela este Isus Hristos cel inviat,si prin credinta au primit Duhul sfant,atat timp cat uni nu cred in puterea de inviere e cu neputinta sa primeasca Duhul sfant,si in timpul rugaciunii noi primim umplerea cu Duhul sfant si satan nu ne mai are nici o putere asupra noastra,e nevoie sa devenim sportivi activi in viata spirituala si sa manuim cuvantul cu pricepere spre zidire cu adevarul lui Dumnezeu,si tot ce cerem sa cerem in numele lui Isus Hristos,caci El ne da cu placere imparatia cerurilor ,Luca12:32-34 ,si va locui in noi,Ioan14:23 cei care il iubim pe El,atunci cand slabim in rugaciune si duhul nostru slabeste ,si poate chiar sa se stinga din lipsa de rugaciune si satan ne poate birui sa cadem de pe cale,Rugaciunea este esenta care ne ajuta sa biruim si ajungem in viata vesnica cu Dumnezeu,Ioan 17,Rugaciunea lui Isus,acea rugaciune l-a ajutat sa biruiasca moartea si sa primeasca puterea de inviere,tot asa si noi trebuie sa ne rugam zilnic caci nu stim cand trecem la cele vesnice,si va trebui sa biruim moartea,Apoc.20:6 ,acela este dusmanul nostru cel mai de temut, moartea,Doamne ajuta-ne sa staruim in rugaciuni zilnic,ca sa biruim si sa fim copii Tai de nadejde,aici pe pamant si sus in ceruri.1COR.15:51-58.Amin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.