Tema generală a lunii Aprilie este: Mandatul misionar al bisericii
Tema: Împlinirea profețiilor misionare în persoana lui Isus
Text: Luca 24:13-32, Isaia 53
Verset de aur: Isaia 53:12
Ideea centrală: Ispășirea prin moartea substituționară a lui Isus Hristos este profețită și confirmată de evangheliști. Isus Hristos este Robul Domnului care plătește prin moartea Sa vina păcatelor omenirii, iar acest lucru este confirmat de profeții care au descris în detaliu lucrarea Domnului.
Explicații contextuale și exegetice:
Isaia 53
Această profeție este unul dintre textele cele mai citate din Vechiul Testament când vine vorba despre suferințele Domnului Isus. Acesta a fost totodată și unul dintre textele cele mai analizate de critici datorită, în mare parte, exactității cu care autorul descrie, în avans, suferințele Robului lui Dumnezeu. Tradiția creștină a asociat, pe bună dreptate, textul lui Isaia cu ultimele clipe din viața Mântuitorului.
Fără a nega contextul istorico-politic și cultural, putem totuși observa din textul nostru un adevăr universal cu privire la lucrarea lui Dumnezeu: ispășirea de păcat se face prin moartea substituționară a Robului Domnului. Destinatarii textului își mărturisesc vina și recunosc că Unul a murit pentru ei (v. 6-4).
Profeția Îl descrie pe omul care era Dumnezeu. În primele 2 versete se specifică două adevăruri importante: a. El era “brațul Domnului” (v.1) și în același timp om (v.2). Cu toate acestea, majoritatea celor care au privit la El la finalul vieții, nu au înțeles lucrarea pe care Mântuitorul a făcut-o (v.2). Suferința Sa a rămas pentru mulți de neînțeles. Este evident în textul nostru că este vorba despre două persoane distincte: Prima persoană este Dumnezeu, iar cea de-a doua este Robul Său, cel care s-a aflat în prezența Lui.
El, Robul Domnului, a avut un rol substituționar în ceea ce privește mântuirea. În versetele 4-6 nu putem trece cu vederea distincția foarte clară pe care o face autorul cărții prin inserarea pronumelor El, noi, Lui, noastră între jertfa Sa și păcatele omenirii. Este evident că autorul profeției a vrut să semnaleze această distincție între lucrarea de ispășire pe care o face Domnul Isus și vina omenirii care trebuia răscumpărată. Versetul 5 pune un accent special pe lucrarea Domnului:
Dar El (și nu altul) era străpuns pentru păcatele noastre,
(El și nu altul era) zdrobit pentru fărădelegile noastre.
Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El (și nu peste altcineva),
și prin rănile Lui (nu ale altuia) suntem tămăduiți.
Rebeliunea omului trebuia răscumpărată dacă ființa creată, omul, dorea să intre în părtășie cu Creatorul. Iar această răscumpărarea a făcut-o Domnul Isus prin moartea Sa pe cruce. În tot acest timp, când Domnul Isus și-a asumat moartea în mod voluntar (v. 7-9), ființa umană a rămas impasibilă, total dezinteresată de starea spirituală în care se afla (v. 6). Există un contrast total în aceste versete (6-9) între tăcerea ființelor umane, o tăcere cauzată de ignoranță și tăcerea Robului Domnului, o tăcere cauzată de supunerea voluntară la un sacrificiu care nu va rămâne, așa cum vom vedea, fără rezultat. Rezultatul final al acestei jertfe este triumful final al Robului Domnului (v. 10-12). Suferințele și moartea Robului nu reprezintă finalul. Dumnezeu certifică lucrarea Sa glorificându-l, spune noi retrospectiv, prin Înviere.
Luca 24:13-32
Paragraful citit este unic în Noul Testament. El nu mai este menționat în altă parte. Cu toate acestea, el ne oferă suficiente exemple de aplicat în viața de zi cu zi. El reflectă convingerea creștină timpurie conform căreia Scripturile Vechiului Testament mărturisesc despre Hristos și despre felul în care ni se revelează lucrarea Sa.
În această zi de Înviere, accentul se mută pe experiența celor doi ucenici care vor descoperi în cele din urmă, cănform Scripturilor, că Cel cu care s-au întâlnit pe drum spre Emaus este Hristosul. Domnul se alătură ucenicilor, dar ei nu realizează inițial cine este El. De ce nu L-au recunoscut? Poate pentru că ochii le erau îndreptați spre altceva, poate pentru că erau împiedicați să vadă. Sunt unii teologi care susțin chiar că Satan i-a împiedicat să poată vedea. Cert este însă că după o discuție prelungită, Domnul Isus înlătură această orbire spirituală.
La începutul întâlnirii ucenicii sunt uimiți de ignoranța persoanei cu care stau de vorbă, iar ulterior sunt uimiți de ignoranța lor din timpul discuției cu “necunoscutul.” “Ce lucruri?” este o întrebare care deschide calea conversației spre adevărurile spirituale. Isus era, pentru ei, un mare profet. Cu toate acestea, El le explică faptul că este vorba mai mult decât atât. Hristosul trebuia să sufere și apoi urma să fie glorificat. Suferința nu era totul. El urma să intre în glorie. Dumnezeu nu putea fi înfrânt. El triumfă prin suferință.
În timpul scurtei lor călătorii Domnul le atrage atenția însă cu privire la adevărurile exprimate în profeți cu privire la evenimentele la care au fost martori recent. “Nu trebuia să sufere Hristosul?” este întrebarea care deschide discuția biblică la care vor lua parte. Tema suferinței Robului Domnului este ilustrată în Isaia 53, în Psalmul 22 și în Psalmul 118. Un adevăr fundamental este acela că Isus nu doar că este viu, El stă la dreapta Tatălui și domnește alături de El așa cum afirmase deja în Luca 22:69.
Discuția a fost una sistematică, după cum ne relatează Luca. Autorul nu ne spune care au fost textele alese, dar ne spune că au trecut prin Vechiul Testament. Iar în Vechiul Testament vedem cel puțin două adevăruri profunde: primul este acela că păcatul a produs o separare reală între om și Dumnezeu, iar cel de-al doilea este acela că dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul omului. Aceste două adevăruri s-au întâlnit la Calvar.
Aplicații / Considerente practice:
Similaritățile dintre viața și lucrarea Mântuitorului și textul din Isaia 53 sunt atât de numeroase încât este puțin probabil ca ele să fie simple coincidențe. Există o serie de elemente care Îl identifică pe Domnul Isus cu Robul Domnului descris în Isaia. De exemplu, comportamentul descris în versetele 7-9 este perfect compatibil cu descrierea comportamentului Domnului Isus în timpul procesului făcută de către evangheliști în Matei 26:63; 27:12″“14; Marcu 15:5; Luca 23:9; Ioan 19:9.
Un alt element de similitudine între textul din Isaia și cel din Luca este faptul că întregul eveniment, de la un capăt la celălalt, este marcat de ideea conform căreia Robul suferă pe nedrept, lucru valabil și în cazul Domnului Isus. Ambele texte vorbesc despre nedreptatea suferințelor care se răsfrâng asupra personajului principal.
Poate că în mintea noastră se ridică întrebarea: Cum s-a putut întâmpla ca un nevinovat să sufere pe nedrept? A fost asta o întâmplare nefericită? Isaia pare să afirme în mod categoric faptul că nu așa stau lucrurile. “Aceasta a fost voia lui Dumnezeu!” (v. 10). Iar lucrul acesta s-a întâmplat pentru că El avea în vedere răscumpărarea din păcat. Justiția lui Dumnezeu privește înainte, nu înapoi. El, Creatorul omenirii este interesat de eliberare, restaurare, de mântuire și de părtășie. În lucrarea Domnului Isus se întâlnesc, la modul perfect, sfințenia și mila lui Dumnezeu.
Nu trebuie să scăpăm din vedere nici faptul că ucenicii L-au recunoscut pe Domnul Isus după o discuție cu El pe tema Scripturii. El le-a vorbit despre lucruri pe care le știau, lucruri pe care le citiseră sau pe care le auziseră. Cum poți cunoaște mai multe despre Domnul Isus? Citind despre El ar fi un răspuns foarte bun. Aceasta este cea mai sigură modalitate de a recunoaște glasul Său.
Întrebări pentru discuții:
1. A fost profețită jertfa substituționară a Domnului Isus în Vechiul Testament?
2. Care este subiectul conversației dintre cei doi ucenici care mergeau spre Emaus?
3. Ne angajăm în discuții spirituale cu semenii noștri în mod frecvent?
4. Ce au descoperit ucenicii în urma discuției cu Domnul Isus? Pricepuseră Scripturile?
5. Care este singura sursă din care aflăm adevărurile spirituale?
____
Resurse: John D. Watts ““ WBC. Isaiah 34-66; Barry web ““ The Message of Isaiah; J. Alec Motyer ““ Isaiah. An Introduction and Commentary; John Oswalt ““ The Book of Isaiah 40-66; J. C. Ryle ““ Expository Thoughts on the Gospels; Darrell Bock ““ Luke 9:51-24:53; Leon Morris ““ Luke; John Nolland ““ WBC. Luke 18:35-24:53.
Păstor Ruben Ologeanu, Biserica Creștină Baptistă Filadelfia, București.
Coordonator al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014
