Matei 12:22-50 (Fapte 17:30-31)
Scopul lecției: Să descoperim cadrul în care a fost contestată identitatea Domnului Isus, modul în care au acționat contestatarii și răspunsul dat de Domnul Isus celor ce i-au contestat identitatea.
Conținutul lecției: Acuzația prin care fariseii L-au învinuit pe Domnul Isus că scoate demonii prin autoritatea puterii întunericului a fost cel mai puternic atac îndreptat împotriva identității Domnului Isus, fapt care a generat noi mărturii despre identitatea lui Mesia și a condus la condamnarea celor din Israel pentru săvârșirea celui mai mare păcat (hula împotriva Duhului Sfânt) și la o schimbare majoră în slujirea publică a Fiului lui Dumnezeu. Studiind pasajul Scripturii care prezintă acest eveniment, descoperim:
1. Cadrul în care a fost contestată identitatea Persoanei lui Hristos
După ce a răspuns întrebărilor adresate de ucenicii lui Ioan Botezătorul și acuzațiilor fariseilor privitoare la legea Sabatului, Domnul Isus a fost confruntat cu o nouă împotrivire, cauzată de reacția fariseilor după vindecarea unui îndrăcit orb și mut (Mat.12:22-24). Reacția fariseilor față de această minune înfăptuită de Domnul Isus a fost cauzată nu numai de faptul că un om mut și orb, stăpânit de puterea întunericului, a fost vindecat și eliberat de sub stăpânirea diavolului, ci mai ales de modul cum a perceput mulțimea această minune (Matei 12:23).
În urma acestei minuni, mulțimile au fost cuprinse de uimire, ridicând întrebări privitoare la identitatea Domnului Isus. Noroadele au ajuns la punctul de a crede că Domnul Isus este Mesia urmărind mărturia minunilor înfăptuite de Domnul Isus, care erau: numeroase (el a înfăptuit multe minuni, confirmându-Și autoritatea asupra fiecărui domeniu al existenței ““ Matei 12:15; Ioan 19:30-31, 21:25), grandioase (minunile săvârșite de Domnul Isus reprezentau o schimbare radicală, evidentă și nemaiîntâlnită: un om mut și orb vorbea și putea să vadă ““ Matei 12:22) și benefice (minunile înfăptuite de Domnul Isus înlăturau urmările păcatului și îndepărtau răul ““ Evrei 2:14-15).
Deși reacția fariseilor față de minunile înfăptuite de Domnul Isus reprezintă un semn al necredinței, atacul îndreptat împotriva Domnului Isus după vindecarea omului îndrăcit, mut și orb, avea și un alt substrat. Fariseii se temeau că vor pierde controlul asupra mulțimii și vor fi descoperiți în toată ipocrizia lor.
Aplicație practică: arătați care sunt cele mai frecvente obiecții cu privire la identitatea Domnului Isus ridicate de oamenii din zona în care locuiți.
2. Modul în care a fost contestată Persoana lui Hristos
Fariseii au contestat Persoana Domnului Isus (faptul că El este Mesia), atribuind puterii întunericului minunile pe care El le-a înfăptuit (Matei 12:24). Această acuzație este deosebit de gravă fiindcă, declarând că Domnul Isus scoate demonii cu Belzebul, fariseii, deși au recunoscut existența minunilor și faptul că Domnul Isus are autoritate asupra diavolului, au arătat cât de mare era starea lor de necredință (n-au crezut că Domnul Isus este Mesia, deși aveau dovezi de netăgăduit) și că aleg mai degrabă lucrarea lui Satan, decât lucrarea Domnului Isus (Marcu 3:22; Luca 11:15; Apocalipsa 13:11-18; 2 Tesaloniceni 2:7-12).
Aplicație practică: menționați care sunt formele de împotrivire ale oamenilor din zilele noastre față de Domnul Isus și arătați de ce unii oameni acceptă mai degrabă lucrările diavolului decât lucrările Domnului Isus
3. Răspunsul dat de Domnul Isus celor ce I-au contestat identitatea
Pentru a răspunde acuzației prin care fariseii I-au contestat identitatea, Domnul Isus a folosit patru argumente:
a. un argument logic ““ orice împărăție dezbinată împotriva ei înșăși nu poate dăinui (Matei 12:25). Este ilogic să crezi că diavolul își va submina împărăția din interior dezbinând-o (Galateni 5:15; Ioan 12:31; 1 Ioan 3:8).
b. un argument retoric ““ “fiii voștri cu cine-i scot?” ““ deși prin această întrebare Domnul Isus a admis că și diavolul are putere confirmată de minunile înfăptuită de exorciști (Marcu 9:38; Fapte 19:13-16; Matei 7:22), în realitate El a dorit să arate fariseilor că sunt inconsecvenți. Ei acceptă lucrările săvârșite de fiii lor, dar condamnă lucrările înfăptuite de Domnul. De aceea fiii fariseilor vor fi judecătorii acestora (Matei 12:27).
c. un argument practic ““ Domnul Isus a arătat că nimeni nu poate jefui casa unui stăpân puternic dacă mai întâi nu-l leagă pe cel puternic. Fiindcă El a împlinit acest lucru față de puterea întunericului, înseamnă că El este mai tare decât diavolul, l-a legat pe Satan și împlinește aceste lucrări în puterea Duhului lui Dumnezeu (Matei 12:28-29; Ioan14:30-31; Coloseni 2:14-15; 2 Petru 3:3-18; 2 Tesaloniceni 2:8; Apocalipsa 20:10).
d. un argument declarativ ““”Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea”. Prin această declarație Domnul Isus a arătat că neutralitatea este imposibilă. Cei care Îl ascultă și Îi urmăresc lucrările sunt ori cu El ori împotriva Lui. Semnele care descoperă partea de care ești sunt: atitudinea față de Domnul Isus (Matei 12:31-31), roada spirituală (Matei 12:33-35) și cuvintele rostite (Matei 12:36-37).
Pentru că fariseii au ales să fie în tabăra celor ce se împotrivesc Domnului Isus, cu toate că au văzut atâtea minuni săvârșite de Domnul, au fost acuzați de săvârșirea celui mai grozav păcat (hula împotriva Duhului Sfânt ““ Matei 12:31-32), au fost condamnați pentru atitudinea rea a inimii lor (Matei 12:34) și atenționați de pedeapsa care este gata să vină (Matei 12:36-37).
Răspunzând solicitării cărturarilor și fariseilor care au cerut un nou semn pentru credință, Domnul Isus a prezentat alte dovezi care au pus în lumină adâncimea stării de necredință a celor din vremea Lui. Astfel, o generație necredincioasă așteaptă semne pentru credință (Matei 12:38-40), este nepăsătoare față de Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 12:41) și insensibilă față de lucrările lui Dumnezeu (Matei 12:42) fiindcă practică o religie falsă (Matei 12:43-45).
Deși nu a fost înțeles nici măcar de cei din familia Lui (Matei 12:46-47) Domnul Isus a arătat că El are o altă familie, care este constituită nu din descendenți fizic, ci din toți aceia ce cred, ascultă de Cuvântul Său și fac voia lui Dumnezeu (Matei 12:48-50).
Întrebări pentru discuții:
1. Cine au fost cei ce au contestat identitatea Domnului Isus ?
2. În ce context și-au manifestat contestatarii această atitudine ?
3. Ce factori i-au determinat pe contestatari să manifeste această atitudine ?
4. Cum a fost contestată identitatea Domnului Isus ?
5. Cum a răspuns Domnul Isus celor ce I-au contestat identitatea ?
6. Ce semne dovedesc poziția pe care o avem față de Domnul Isus ?
7. Ce soartă vor avea cei ce se împotrivesc Domnului Isus ?
Pastor Dan Boingeanu
