““ Isaia 58:1-14; Luca 5:33-39 (Isaia 58:6-7)
I. Importanța postului.
În Scriptură, rugăciunea este de multe ori asociată cu postul. Uneori, acestea sunt ocazii de o intensă mijlocire înaintea lui Dumnezeu (Neemia 1:4; Estera 4:3; Daniel 9:3). În alte situații, postul este conectat cu pocăința (Ioel 2:12). În Noul Testament, Domnul Isus presupune în mod categoric că noi vom posti, pentru că le zice ucenicilor Lui: “Când postiți” (Matei 6:16). Mai mult, El mai zice: “Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti” (Matei 9:15). El este Mirele, noi suntem ucenicii Lui, iar în timpul acestui veac al bisericii El a fost “luat” de la noi până în ziua când Se va reîntoarce.
Despre Ana ni se spune că “slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni” (Luca 2:37) la templu, iar biserica din Antiohia “slujea Domnului și postea” când Duhul Sfânt a zis: “Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat” (Fapte 13:2). Biserica a răspuns postind și rugându-se tot mai intens înainte de a trimite pe Barnaba și pe Saul în prima lor lucrare misionară (Fapte 13:3). De fapt, postul era o rutină în căutarea călăuzirii divine pentru stabilirea de slujitori ai Bisericii, astfel că în prima călătorie misionară a lui Pavel, el și Barnaba, în timp ce călătoreau prin bisericile pe care le întemeiaseră, “au rânduit prezbiteri în fiecare biserică și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat în mâna Domnului” (Fapte 14:23). Prin urmare, postul însoțea în mod corespunzător rugăciunea în multe situații: în vreme de mijlocire intensă, pocăință, închinare și căutarea călăuzirii.
II. Beneficiile postului:
(1) postul intensifică sentimentul nostru de smerenie și dependență de Domnul (pentru că foamea și slăbiciunea fizică ne amintesc continuu cât de slabi suntem prin noi înșine și câtă nevoie avem de Domnul),
(2) postul ne permite să acordăm mai multă atenție rugăciunii (pentru că nu pierdem timp cu consumul de alimente)
(3) postul este o aducere aminte continuă că, așa cum jertfim Domnului prin abstinență alimentară ceva din confortul personal, tot așa trebuie să ne jertfim Lui în permanență și în întregime
(4) postul este un bun exercițiu de autodisciplinare, pentru că așa cum ne abținem de la consumul hranei pe care o dorimîn mod obișnuit, așa ne întărim și abilitatea de a ne feri de păcat, pe care, altfel, am fi ispitiți să-l facem. Dacă ne antrenăm ca să putem accepta “suferința” de a posti de bunăvoie, vom putea mult mai bine să acceptăm și o suferință mai mare, de dragul neprihănirii (comp. Evrei 5:8; 1 Petru 4:1-2).
(5) Postul accentuează vigilența spiritual și mental și sentimental prezenței lui Dumnezeu, pe măsură ce ne concentrăm mai puțin asupra lucrurilor materiale din această lume (cum este hrana) și în timp ce energiile trupului nostru sunt eliberate de nevoia de a digera și procesa hrana. Aceasta ne ajută să ne concentrăm atenția asupra realităților spirituale eterne cu mult mai importante (Marcu 9:29).
(6) postul exprimă seriozitate și stare de urgență în rugăciunile noastre: dacă am continua să postim, în cele din urmă am muri. De aceea, într-un mod simbolic, prin post îi spunem lui Dumnezeu că suntem pregătiți să ne dăm viața pentru ca situația să se schimbe (Ioel 2:12-13a).
Întrebări exegetice
Care este contextul spiritual în care este amintit postul? (Isaia 58:1-2)
Ce acțiuni și atitudini sunt incompatibile cu postul? (Isaia 58:3-5)
Ce acțiuni și atitudini ar trebui să însoțească postul? (Isaia 58: 4b; 6-7)
Care sunt rezultatele postului? (Isaia 58:8)
Întrebări aplicative
1)La câte mese trebuie renunțăm în ziua când postim?
2)Când începe și când se încheie postul pe parcursul unei zile?
3)Câte zile consecutive de post poate să aibă cineva?
2)Ce alte discipline spirituale cunoaștem și cum ar putea ele ajuta umblarea noastră cu Dumnezeu?
