10 Iulie ““ Binecuvântarea oferită celor însetați după neprihănire

0
195

Matei 6:19-34 (Matei 5:6)

Scopul lecției: Să descoperim cine sunt cei ce au parte de a patra fericire rostită de Domnul Isus, să înțelegem esența acestei fericiri și binecuvântarea de care această fericire este urmată.

Contextul lecției:  Primele trei fericiri rostite de Domnul Isus în Predica de pe Munte ne-auarătat că cetățenii Împărăției, pe care Domnul Isus a venit s-o întemeieze, sunt conștienți de nevrednicia și nimicnicia lor personală și trăiescîntr-o dependență totală de Dumnezeu, sunt convinși de vinovăția și păcatul din viața lor pe care le mărturisesc cu lacrimi de pocăințăși, cu toate că sunt înzestrați cu autoritate și putere, se manifestă cu blândețe și umilință.

Aceste trei fericiri formează primul grup de fericiri rostite de Domnul Isus în Predica de pe Munte și definesc atitudinea pe care cetățenii Împărăției lui Dumnezeu trebuie să o aibă cu privire la ei înșiși.

Începând cu a patra fericire este introdus însă un alt grup de trei fericiri, prin care este definită atitudinea pe care cetățenii Împărăției cerurilor trebuie să o aibă față de Dumnezeu (Matei 5:6-8).

Conținutul lecției: Studiind cea de-a patra fericire rostită de Domnul Isus în Predica de pe Munte, care evidențiază ce atitudine trebuie să aibă cei credincioși față de preceptele Împărăției, descoperim:

1. Ce înseamnă a fi flămând și însetat după neprihănire

Termenul “dikaiosune”, care în limba română este tradus prin “neprihănire”, înseamnă de fapt “dreptate” sau “îndreptățire” și definește o relație corectă cu Dumnezeu. Din pricina păcatului, omul a ajuns într-o stare de “nelegiuire” (omul s-a abătut de la legea lui Dumnezeu, a întrerupt legătura cu Dumnezeu și a ajuns sub osânda lui Dumnezeu ““ Psalmul 14:1-3; Romani 3:9-20, 6:23).

Însă prin jertfa Domnului Isus, cel păcătos este socotit “drept” (neprihănit), fiindcă păcatul a fost ispășit (prețul pentru vină a fost achitat ““ 1 Petru 1:18, iar cel credincios este îndreptățit și așezat într-o stare după voia lui Dumnezeu ““ Romani 3:21-30).

În Predica de pe Munte, termenul “neprihănire” (dikaiosune) este menționat de 5 ori, făcând referire la natura lui Dumnezeu, a Împărăției pe care a venit să o întemeieze Domnul Isus și la statutul spiritual al cetățenilor acestei Împărății (Matei 5:6, 10, 20; 6:1, 33; 2 Petru 3:13).

A fi “flămând și însetat după neprihănire” înseamnă a avea o dorință înfocată după o stare după voia lui Dumnezeu și pentru a te identifica cu natura lui Dumnezeu. Pentru a exemplifica această stare, Domnul Isus a făcut referire la nevoile de bază ale ființei umane, arătând că așa cum o persoană caută să-și potolească foamea și setea fizică, tot așa trebuie să caute să-și potolească foamea și setea spirituală (Ioan 7:37-39; Isaia 55:1-2; Psalmul 42:1-2, 63:1; Amos 8:11-13).

Aplicație practică: arătați de ce nu mai însetează oamenii zilelor noastre după lucrurile spirituale și cum putem trezi foamea și setea după neprihănire.

2. Un exemplu privind lucrurile după care oamenii însetează

Pentru a arăta că este greșit să fii flămând și însetat după lucrurile materiale, Domnul Isus a pus în contrast două categorii de bogăție (Matei 6:19-20), două feluri de atitudini pe care le poate avea inima omului (Matei 6:21-24) și două tipuri de stăpâni care așteaptă să fie slujiți (Matei 6:24), arătând pericolele la care sunt expuși cei antrenați în cursa pentru dobândirea lucrurilor materiale precum și binecuvântările de care au parte cei ce alergă după lucrurile spirituale (Matei 6:25-34).

În același timp, Domnul Isus S-a pronunțat condamnându-i pe cei ce ce au făcut o prioritate din lucrurile materiale (“nu vă strângeți comori pe pământ” ““ Matei 6:19-23, “nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” ““ Matei 6:24, “nu vă îngrijorați” ““ Matei 6:25-32) și încurajându-i pe cei ce au ales ca prioritate lucrurile spirituale (Matei 6:33-3).

Aplicație practică: enumerați lucrurile după care însetează oamenii din zilele noastre și arătați de ce este ispitit omul să-și schimbe prioritățile.

3. Binecuvântările oferite celor flămânzi și însetați după neprihănire

Pentru a defini binecuvântarea pe care o primesc cei flămânzi și însetați după neprihănire este folosit termenul “chortasthesontai”, care înseamnă nu numai a fi satisfăcut (a ți se potoli foamea și setea), ci a avea din abundență și a fi împlinit pe deplin. Același termen este folosit pentru a arăta felul în care Domnul Isus a răspuns celor înfometați, prin înmulțirea pâinilor (Matei 14:20), sau pentru a fi definit belșugul experimentat de apostolul Pavel (Filipeni 4:12). Datorită acestui fapt, această binecuvântare evidențiază abundența prin care Dumnezeu asigură împlinirea celor care Îi sunt credincioși și umblă în neprihănire (Luca 1:53; Ioan 4:14, 10:10).

Întrebări pentru discuții:

1. Ce înseamnă a fi flămând și însetat după neprihănire ?
2. Ce atitudine este definită prin această fericire ?
3. De ce nu mai însetează oamenii zilelor noastre după neprihănire ?
4. De ce sunt condamnați cei ce și-au făcut o prioritate din lucrurile materiale ?
5. Cum a ilustrat Domnul Isus modul în care poartă Dumnezeu de grijă ?
6. Ce priorități ar trebi să aibă cetățenii Împărăției lui Dumnezeu ?
7. Ce binecuvântare primesc cei flămânzi și însetați după neprihănire ?

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.