09 Martie – Stăpânirea demonică

2
155

Marcu 5:1-20 (Matei 12:43-45)

Scopul lecției: Să înțelegem care sunt urmările stăpânirii demonice, cum se poate dobândi eliberarea de sub acestă stăpânire și care sunt schimbările pe care le aduce Domnul Isus în viața celor vindecați.

Contextul lecției: Starea cea mai de jos în care poate fi găsită ființa umană este identificată prin “stăpânire demonică” sau “posedare spirituală.” Prin stăpânire demonică înțelegem abilitatea anumitor demoni de a pătrunde în trupul uman, pentru a stăpâni și controla gândirea, voința și comportamentul acelei persoane. Daca în multe situații aceste experiențe sunt cazuri izolate, diagnosticate doar ca afecțiuni psihice sau mintale, există religii în care posedarea demonică este considerata a fi cea mai înaltă experiență practicată ca și act de cult.

În religia voodoo, religia națională din Haiti, oamenii își ofera de bună voie trupul pentru a fi vehiculul (calul) pe care să călărească (Loa). Loa este spiritul religiei voodoo și-i reprezintă pe îngeri (demoni) sau sfinți.

Deși în multe biserici acest subiect este neglijat, Sfânta Sriptură ne prezintă cazuri de stăpânire demonică întâlnite atât în perioada Vechiului Testament, cât și în timpul slujirii Domnului Isus sau a apostolilor (1 Sam.16:14-23; Luca 7:20, Mat.4:24.8:16,28;9:32-34; 12:22;15:22 Luca 8:36; Fapte.5:13,16;8:6-8;8:18-19;19;10:38;16:16-24;19:11-20).

Stăpânirea demonică, ajungând la o frecvență tot mai mare în zilele noastre, va crește în intensitate înaintea venirii Domnului Isus (I Tim.4:1-2; Ap.18:2).

Realitatea acestor experiențe ne arată cât de jos a ajuns ființa umană. Când omul ispitit de diavol a căzut, acesta a ajuns sub robia puterii întunericului (Ef.2:1-2; I Ioan 5:19), fiind influențat spre păcat prin poftele cărnii, poftele ochilor, lăudăroșia vieții și ispitele diavolului (I Ioan 2:15-15; Iacov 1:13-15).

Dacă acestea sunt însă experiențe comune tuturor oamenilor, sunt anumite persoane care și-au deschis viața pentru stăpânirea lui Satan. Pentru aceștia influența diavolului nu vine numai din afară, ci se exercită din lăuntrul ființei lor, prin pervertirea gândirii, anihilarea voinței și determinarea comportamentului.

Conținutul lecției: În cazul pe care îl studiem în lecția de astăzi, este mentionat faptul că Domnul Isus a a trecut pe celălalt țărm al mării Galileei, în ținutul Gadarenilor (Marcu. 5:1;Mat 8:28; Luca 8:26). Gadara a fost una dintre cele zece cetăți cunoscute sub denumirea “Decapole”, pe care Domnul Isus a vizitat-o cel puțin de două ori (Marcu 5:1 Mat.4:25; Marcu 7:31).

Atunci când a venit întâia dată în acest ținut și a coborât din corabie, Domnul Isus a fost întâmpinat de un om care era stăpânit de puterea întunericului (Marcu 5:2;Luca 8:26).

Măsura stăpânirii demonice din viața acestei persoane este descoperită nu numai de cadrul în care locuia, sau de manifestările pe care le avea, ci și de răspunsul pe care puterea întunericului l-a dat atunci când Domnul Isus i-a cerut să-și prezinte identitatea.

Când a fost întrebat : “care îți este numele ?”, demonizatul a răspuns: “numele meu este «Legiune», pentru că suntem mulți” (Marcu 5:9). Dacă acest nume sub care și-a prezentat identitatea puterea întunericului este conform cu realitatea, putem spune că acel gadarean era stăpânit de 6.000 de demoni, deoarece o legiune romană din vremea Domnului Isus număra 6.000 de soldați. Păstrând în atenție aceste detalii descoperim:

  1. Efectele stâpânirii demonioce

Luând în considerare modul în care este prezentată de evangheliști situația în care a ajuns omul stăpânit de diavol, constatăm că stăpânirea demonică conduce la izolare. Cel pe care l-a întâlnit Domnul în ținutul Gadarei, era separat de familie și de societate și locuia printre morminte (Marcu 5:2;Mat.8:28;Luca 8:27).

Pentru că i-a fost anihilată voința, demonizatul din Gadara împlinea nu ceea ce și-ar fi dorit, sau ceea ce alții s-ar fi așteptat, ci numai ceea ce îi permitea diavolul să facă. Din această cauză, acțiunile lui erau îndreptate numai spre rău și distrugere (Marcu 5:4). Acest fapt ne ajută să înțelegem că stăpânirea demonică răpește libertatea și controlează voința.

Mai mult însă decât atât; stăpânirea demonică denaturează ființa umană. Faptul că acel gadarean nu purta haine și se automutila, Marcu 5:5;Luca 8:27 ne arată că diavolul generează o denaturare fizică. Faptul că nu se controla și locuia în munți sau printre morminte, țipînd zi și noapte (Marcu 5:5), ne arată că stăpânirea demonică generează o denaturare intelectuală. Iar faptul că era robit, fară bucurie și fără nădejde, ne arată că stăpânirea demonică conduce și la o denaturare spirituală. În loc să fie o binecuvântare, acel om a ajuns o rușine pentru familie, o sperietoare pentru trecători (Mat.8:28), o problemă pentru societate (Marcu 5:3-4) și un om pierdut, din perspectiva lui Dumnezeu (Mat.25:41;2Pet.2:4-9).

Luând în considerare toti acești factori putem spune că demonizatul din Gadara era un om necurat, fiindcă locuia printre morminte și era stăpânit de un duh necurat, neîmbrăcat, fiindcă era gol din punct de vedere fizic dar și spiritual, necontrolat, fiindcă acțiunile lui erau influențate de puterea care îl stăpânea, neajutorat, fiindcă cei din jur nu-i puteau oferi nici un ajutor, nestăpânit, fiindcă rupea obezile și cătușele cu care era legat și nefericit fiindcă diavolul i-a distrus viața de aici și veșnicia.

  1. Eliberarea de sub stăpânirea demonică

Deși stăpânirea demonică l-a condus pe acel gadarean pe treapta cea mai de jos a identității umane, Domnul Isus i-a adus eliberarea de sub această stăpânire, oferindu-i șansa unui nou început al vieții. Este interesant de subliniat faptul că în dragostea Sa pentru cei pierduți, Domnul Isus a avut inițiativa acestei vindecări, a trecut Marea Galileei și a venit în Gadara doar pentru acel om demonizat, căruia i-a oferit eliberarea, arătând că El are autoritate asupra puterii Întunericului (Luca 8:29;Marcu 5:8).

Autoritatea Domnului Isus a fost recunoscută de puterea celui rău, pentru că demonii ce-l stăpâneau pe acel gadarean au cunoscut cine este Cel ce le vorbește (Marcu 5:7), nu l-au putut împiedica pe cel posedat să alerge înaintea Domnului ca să se închine (Marcu 8:6), știau că îi așteaptă chinuri și pedeapsă (Mat.8:29; Marcu 5:7) și au împlinit întocmai ceea ce li s-a poruncit (Mat.8:32;Marcu 5:10-13).

Dacă pentru cel stăpânit de diavol semenii n-au fost de nici un ajutor și prin intervențiile lor aceștia chiar i-au mărit suferința, ajutorul i-a venit din partea lui Dumnezeu care i-a adus eliberarea prin lucrarea Domnului Isus. Aceeași eliberare o poate aduce Dumnezeu și atăzi pentru toți cei ce cred și acceptă domnia lui Hristos (Ef.2:1-6; Rom 6:11-14).

  1. Binecuvântările trăite de cel eliberat

După eliberare, gadareanul întâlnit de Domnul Isus a recăpătat tot ceea ce pierduse datorită stăpânirii demonice. Astfel el și-a redobândit libertatea, integritatea fizică și cea mintală (Marcu 5:15; Luca 8:35). Domnul Isus i-a redat demnitatea umană, pentru că după eliberare, cel stăpânit de puterea întunericului s-a integrat în societate, trăind asemeni celorlalti oameni. La cel eliberat de sub stăpânirea demonică întâlnim însă o schimbare mult mai profundă decît cea personală si socială.

Acestă schimbare este de natură spirituală și este dovedită prin faptul că omul eliberat a avut un raționament corect. Când locuitorii din Gadara l-au rugat pe Domnul Isus să plece, el a facut o alegere diferită, rugându-L pe Domnul, să-l lase să-L urmeze (Marcu 5:18). Iar când a fost trimis de Domnul la ai lui, cel vindecat a ascultat și s-a întors acasă povestind tot ceea ce i-a făcut Domnul, fiind o bună mărturie (Marcu 5:19-20). Dacă diavolul a facut din acest om o sperietoare pentru cei în mijlocul cărora traia, Domnul Isus i-a adus o așa schimbare a vieții încât a ajuns să fie o minune pentru toți cei pe care îi întâlnea ( Marcu 5:20)

Întrebări pentru discuții:

  1. De ce este considerată stăpânirea demonică a fi cea mai de jos treaptă spirituală ?
  2. Care sunt urmările stăpânirii demonice?
  3. Prin ce se aseamănă, sau diferă, tratamentul societății de astăzi exprimat față de cei stăpâniți de puterea întunericului, cu cel din societatea din vremea Domnului Isus?
  4. Care ar trebui să fie răspunsul Bisericii față de acestă problemă ?
  5. De ce creștinii sunt indiferenți, neputincioși sau plini de teamă în fața aceste provocări?
  6. Poate un creștin adevărat să fie stăpânit de puterea demonică?
  7. Care sunt semnele unei eliberări autentice ?

Pastor Dan Boingeanu

2 COMENTARII

  1. Prima treapta spirituala este credinta 2 petru1.5-9,si putem stapani puterea diavolului prin credinta in Dumnezeu.2;eliberarea de sub stapanirea demonului si cainta ca nu l-a crezut pe DUMNEZEU.3,Prin, rai si buni noi putem deosebi duhurile si tratamentul este acelasi sa creada in unicul FIU AL LUI DUMNEZEU,ISUS HRISTOS.4. Biserica este incredintata de Dumnezeu sa se ocupe de astfel de probleme si nu spitalele de psihiatrie,care de multe ori inrautatesc situatia dar din lipsa Duhului Sfantla preoti si pastori ,aceste probleme nu pot fi rezolvate si cei mai multi traiesc cu acest demon,ISUS a spus ca acest soi de draci pot fi scosi cu post si rugaciune,5.lupta cu demonul nu e tocmai usoara si atunci cand cineva se implica trebuie sa aiva incredintare de la Dumnezeu si doar atunci el poate actiona ,e nevoie de un post de 40 de zile in partasie cu ISUS despartit de lume,ca ilie ,moise,si Domnul ISUS HRISTOS,si apoi puteti lupta cu DEMONI.6,Cand ajungi la credinta in Domnul ISUS,esti supus acestui test “credinta”ispititorul este atat de aproape de tine incat te poate duce in ratacire imediat ce ai crezut,doar cei sinceri si care fac legamantul cu ISUS HRISTOS,vor putea rezista ispitei,si totusi pe crestinul adevarat nu il mai poate poseda demonul caci are pe HRISTOS ,steagul credintei.7. iubirea de Dumnezeu ,nasterea din nou,nadejdea,dragostea,iubirea de oameni, apoc;21;7

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.