Apocalipsa 21:1-27 (Apocalipsa 3:12)
Scopul lecției: Să înțelegem semnificația metaforei “Biserica, Noul Ierusalim” și să descoperim cine sunt locuitorii acestei cetăți sfinte, contextul în care vor locui și ce responsabilități vor trebui să împlinească.
Contextul lecției: Metafora “Biserica, Noul Ierusalim” identifică Biserica în starea ei de glorie, cât și cadrul în care aceasta va domni împreună cu Cristos întreaga veșnicie. Acest dublu înțeles este confirmat de faptul că Noul Ierusalim este definit atât ca o cetate – “orașul sfânt“, ce reprezintă domeniul de slavă în care vor locui cei credincioși (Apocalipsa 20:2/a; Evrei 11:10;12:22/a; 13:14; Apocalipsa 3:12; Apocalipsa 21:10), cât și ca “Mireasă a lui Cristos“, formată din cei mântuiți (Apocalipsa 21:2/b-3; 9; Isaia 61:10; Apocalipsa 22:1-5).
Dacă celelalte metafore studiate până în prezent ne-au prezentat identitatea și misiunea Bisericii în starea ei de pregătire pentru întâlnirea Mirelui, metafora “Biserica Noul Ierusalim” ne descoperă Biserica în starea ei de glorie (Coloseni 1:26-27; 1 Ioan 3:1-2; Apocalipsa 21:9-22:5).
Conținutul lecției: Cu toate că unii teologi spiritualizează aceste adevăruri, reducându-le doar la o experiență spirituală a celor credincioși care domnesc în viață împreună cu Cristos, Noul Ierusalim va fi o cetate reală și o stare de glorificare a celor credincioși, fiindcă acest loc a fost descoperit lui Ioan de către Dumnezeu (Apocalipsa 21:1-3), care a certificat că” acestea sunt cuvinte vrednice de crezut și adevărate” (Apocalipsa 21:5), Noul Ierusalimi-a fost prezentat lui Ioan de către un înger al Domnului (Apocalipsa 21:9-10), iar slava este promisiunea făcută de Domnul Isus celor ce-L urmează (Matei 19:27-29; Luca 22:28-30; Ioan 14:1-1-3) și destinația finală a tuturor celor credincioși (Ioan 17:22; Coloseni 1:26-27; 1 Petru 5:10; Apocalipsa 21:11; 2 Tesaloniceni 2:14).
Păstrând în atenție toate aceste adevăruri, cât și mărturia depusă de apostolul Ioan în urma revelației primite din partea lui Dumnezeu, descoperim:
1. Semnificația Noului Ierusalim Apocalipsa 21:1-8
Noul Ierusalim (cetatea eternă) nu este numai căminul în care va locui Mireasa, ci mireasa însăși, formată din cei mântuiți, biruitori și pregătiți (Apocalipsa 21:27; 21:7; 21-3), care vor coborî din cer pe un pământ nou (Apocalipsa 21:1-2), într-o stare slăvită (Apocalipsa 21:2-4), în care nu vor mai fi afectați de nimic rău (Apocalipsa 21:4)și vor locui în prezența lui Dumnezeu și a Mielului pentru veșnicie, domnind împreună cu Cristos (Apocalipsa 21:3; 7:22-23; Apocalipsa 22:3-5).
Printre locuitorii Noului Ierusalim nu vor fi însă fricoșii, necredincioșii, scârboșii, ucigașii, curvarii, vrăjitorii, închinătorii la idoli, toți mincinoșii și cei ce trăiesc în spurcăciune și minciună, al căror nume nu este scris în cartea vieții (Apocalipsa 21:8, 27). Locuința lor va fi în iazul de foc, care înseamnă “moartea a doua” (Apocalipsa 21:8).
2. Slava Noului Ierusalim Apocalipsa 21:9-21
Deși Noul Ierusalim va fi capitala noului Pamânt, fiindcă în acest oraș sfânt va fi reședința Creatorului și tronul slavei lui Dumnezeu, putem spune ca Noul Ierusalim va deveni capitala întregului Univers. Acesta va fi un un oraș imens, având o suprafață echivalentă cu cea a României Mari sau a Franței de astăzi. Perimetrul cetății este de 12.000 de prajini (stadii în original. 1 stadiu = 185 m. 12.000 de stadii =2.220km), ceea ce înseamnă că fiecare latură a cetății are o lungime de 555 de kilometri, iar lungimea, lărgimea și înălțimea sunt deopotrivă (Apocalipsa 21:16).
Măreția acestui oraș sfânt nu va fi însă dată numai de dimensiunile sale, ci și de strălucirea sa. Astfel, cele 12 temelii ale Noului Ierusalim sunt împodobite cu pietre scumpe (Apocalipsa 21:18-20), zidul este de iaspis și aur curat (Apocalipsa 21:18), porțile din mărgăritare (Apocalipsa 21:21), iar străzile vor fi de aur curat (Apocalipsa 21:21). Ceea ceface însă ca slava acestui oraș să fie de neîntrecut este prezența slavei lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:11; 22-23), a tronului lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:3-5), a râului și a pomului vieții (Apocalipsa 22:1-2).
3. Slujirile din Noul Ierusalim Apocalipsa 21:22-27
Noul Ierusalim nu va fi doar un loc de fericire și slavă, ci și un loc de slujire activă. Astfel neamurile și împărații pământului vor sluji lui Dumnezeu aducându-I slavă (Apocalipsa 21:24-26), cei credincioși Îi vor sluji lui Dumnezeu în închinare (Apocalipsa 22:3), iar Dumnezeu va împlini orice nevoie (Apocalipsa 21:22-23, 25; 22:3-5).
Întrebări pentru discuții:
1. Care este semnificația metaforei “Biserica Noul Ierusalim” ?
2. Ce ne ajută să credem că Noul Ierusalim va fi un loc real ?
3. Care este starea finală în care va ajunge Biserica?
4. Cine sunt locuitorii Noului Ierusalim ?
5. Cine nu va intra în Noul Ierusalim ?
6. Ce lucruri fac ca Noul Ierusalim să fie un loc de măreție și slavă ?
7. Ce lucruri arată că în Noul Ierusalim va fi o slujire activă ?
Pastor Dan Boingeanu
BISERICA BIRUITOARE
METAFORE ALE BISERICII
Biserica este reprezentat? prin cele mai importante valori ale primului veac care devin imagini ale Bisericii sau metafore ale Bisericii. Aceste valori cuprind toate domeniile vietii si sunt de natura religioasa, istorica, na?ionala, sociala, familiala:
-templul;
-poporul (na?iunea);
-cetatea;
-o?tirea;
-proprietatea (ogorul);
-comunitatea (colectivitatea);
-familia.
Aceste imagini (metafore) ale Bisericii sunt caracterizate printr-un cadru al rela?iilor umane specifice care devin la randul lor imagini ale rela?iilor spirituale pe care Biserica le dezvolt?.
1.Templul
Templul reprezint? o valoarea religioas? suprem? a poporului Israel, ca loc al prezen?ei lui Dumnezeu. Templul exprim? o rela?ie, rela?ia lui Dumnezeu cu poporul s?u.
Tot astfel Biserica este Templul lui Dumnezeu, o construc?ie spiritual? în care credincio?ii sunt pietre vii. Biserica vie devine “un l?ca? al lui Dumnezeu, prin Duhul”, afirmarea prezen?ei lui Dumnezeu prin Duhul Sfant.
2. Poporul (na?iunea)
Poporul folosit ca metafor? are ?i în?eles de neam sau semin?ie, cu alte cuvinte, în?elesul de na?iune. Apartenen?a la o anumit? na?iune este un sentiment patriotic, o mare cinste.
Na?iunea are o valoare istoric? ?i implic?:
– originea istoric? a na?iunii
– identitatea na?ional?
– un scop in mijlocul altor natiuni
To?i cei mantui?i au apartenen?a la poporul Domnului, au o natur? nou? (din Dumnezeu), o identitate nou? în Hristos ?i un scop, potrivit cu chemarea lui Dumnezeu.
3. Cetatea
Orice na?iune este reprezentat? de o cetate renumita care este un loc strategic, de importan?? na?ional?, istoric? ?i religioas?. Ierusalimul este cetatea sfant?, cu Templul ei, o cetate m?rea?? prin frumuse?e ?i splendoare, a?a cum a fost v?zut? în primul secol. Loc de pelerinaj, de închinare, orice evreu nutrea speran?a de a ajunge în aceast? cetate.
În metafora Bisericii, ea devine Noul Ierusalim, cetatea etern?, un loc de slav?, unde vor locui cei mantui?i.
4.O?tirea
Avand o importan?? vital? pentru na?iune, o?tirea are rolul de a duce lupta impotriva dusmanilor, prin ac?iuni de ap?rare sau de atac.
De data aceasta, modelul de echipare pentru lupt? este o?tirea roman?, respectiv soldatul roman.
Tot astfel trebuie s? fie echipat ?i cre?tinul, cu arm?tura lui Dumnezeu, în b?t?lia spiritual?.
5.Proprietatea (ogorul)
Proprietatea a avut întotdeauna o mare valoare social?. Ogorul reprezenta forma specific? de proprietate la poporul Israel. Ogorul este lucrat, cultivat, cu scopul de a aduce un beneficiu (road?).
Re?inem rela?ia implicat? de lucrarea ogorului (sau viei) ?i anume rela?ia între st?pan ?i lucr?tori. Ace?tia sunt recompensa?i pentru munca prestat? prin “plat?”.
Ogorul este o alt? metafor? a Bisericii care are menirea de a fi roditoare. Lucr?torii care sunt credincio?i în lucrul încredin?at lor, primesc “r?splat?”.
6. Comunitatea (Turma lui Hristos)
Orice comunitate sau colectivitate (turm?) implic?:
– P?storirea unui p?stor;
– Turma ascult? de p?stor ?i merge dup? el
– Oile sunt protejate în staul, cele care nu sunt în staul nu fac parte din turm?.
Biserica, metafor? a Turmei lui Hristos, îndepline?te aceste cerin?e:
– D-l Isus Hristos este P?storul cel Bun
– Credincio?ii ascult? de glasul lui
– Ei sunt în Biseric?, separa?i de lume.
5. Familia
Famila a fost întotdeauna o celul? de baz? a societ??ii, avand o valoare în sine dar ?i una social?. Familia se caracterizeaz? printr-un cadru al rela?iilor de familie, reprezentat? de autoritatea tat?lui, responsabilit??ile fiec?rui membru al familiei dar ?i privilegiile care decurg din apartenen?a la familie
Biserica este familia lui Dumnezeu în care este o autoritate divin?, sunt responsabilit??i ale celor chema?i s? fie copii ai lui Dumnezeu dar ?i siguran?a ?i certitudinea care decurge din starea de fii ?i de mo?tenitori.
Un alt gen de valori, exprim? natura rela?iilor care sunt în Biseric?:
1.Trupul lui Hristos
Trupul reprezint? o perfec?iune în ceace prive?te func?ionalitatea sa. Rela?iile dintre diferite p?r?i ale trupului sunt perfect armonioase ?i implic?:
– Subordonarea perfect? a tuturor m?dularelor trupului fa?? de cap;
– Rela?iile de armonie perfect? care domnesc în trup.
Tot a?a este ?i Biserica ““ Trupul spiritual al lui Hristos:
– Subordonarea deplin? fa?? de Hristos;
– Rela?ii armonioase între credincio?i, în care, fiecare prime?te ceace are nevoie ?i se dezvolt? “prin ceace d? fiecare încheietur? … potrivit cu lucrarea fiec?rei p?r?i, în m?sura ei, ?i se zide?te în dragoste”.
2. Mireasa lui Hristos
Rela?ia des?var?it? de dragoste dintre mire ?i mireasa lui, cuprinde:
– Supunerea miresei fa?? de mire
– Iubirea mirelui pentru mireasa lui.
Hristos este capul Bisericii dar ?i Mirele, Biserica fiind mireasa Lui:
-Biserica este supus? lui Hristos
-Hristos a iubit Biserica “?i S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfin?easc?, … ca s? înf??i?eze înaintea Lui aceast? Biseric?, sl?vit?, f?r? pat?, f?r? sbarcitur? sau altceva de felul acesta, ci sfant? ?i f?r? prihan?”.
Privind aceste reprezent?ri ale Bisericii din primul secol, cu valoare religioas?, istoric?, na?ional?, social?, familial?, personal?, ne intrebam în ce masura realit??ile actuale, mult diferite, influen?eaz? Biserica.
Pastorul R. Wurmbrand, cu modestia care l-a caracterizat, a afirmat c? a fost un credincios obi?nuit dar care a tr?it în circumstan?e neobi?nuite.
Circumstan?ele de ast?zi, sunt caracterizate prin :
– relativizarea continu? a valorilor religioase, spirituale, morale, etc.
– erodare a institu?iilor ?i autorit??ii la orice nivel.
Trebue s? observ?m c? realit??ile umane de valoare sunt imagini ale Bisericii ?i nu invers, de aceea Biserica nu trebuie s? împrumute din sistemul de valori ale lumii sau modul ei de gandire.
S. P. ““ Bierica “Rena?terea” Arad