““ Rom.9:6-23; Ef.1:4-6 (2Tim.1:9)
Predestinarea este una dintre cele mai enigmatice, mai puțin înțelese și mai dezbătute doctrine. Predestinarea se referă la faptul că Dumnezeu alege în avans, ca anumite lucruri să aibă loc (ex. alegerea de a crea Universul și omul, alegerea Mântuitorului omenirii, alegerea oamenilor pentru viață veșnică, etc.)
Alegereaeste latura pozitivă a predestinării, actul prin care Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, alege oameni pentru a fi salvați.
Liberul arbitru se referă la capacitățile omului de a alege între mai multe alternative.
Alți termeni importanți: dubla predestinare, respingere (reprobare), determinare, voință liberă.
I. Istoricul acestei dezbateri
•În primii ani ai Bisericii nu s-a elaborat o formulare exactă; motivul principal fiind acela că nu au existat contradicții grave, referitoare la această doctrină.
•Augustin și Pelagius”“ Controversă privind natura umană și implicațiile acesteia în privința mântuirii
Pelagius -voința umană nu are predilecție spre rău; omul are libertatea de a alege
– Dumnezeu nu trebuie să exercite vreo forță specială asupra cuiva, ca acesta să aleagă binele
Augustin – omul este total corupt; fără ajutor divin, omul este incapabil să aleagă binele și să respingă răul
– omul este liber, în general, să aleagă între două rele
– ca să aleagă binele, trebuie ca Dumnezeu să intervină pentru a-i acorda această libertate
•Calvin și Arminius”“ Controversă privind predestinarea
Calvin -orice om este atât de corupt, încât e incapabil să răspundă la vreo ofertă a harului
– Dumnezeu alege în mod suveran să îi salveze pe unii și îi respinge pe alții; această alegere este liberă, eficace, necondiționată și neschimbătoare
Arminius – omul păcătos este incapabil să facă binele prin propria lui putere
– toți oamenii sunt capabili să creadă sau să îndeplinească condițiile mântuirii, datorită harului prealabil
– Dumnezeu predestinează oameni pentru viața veșnică, pe baza precunoașterii; primul decret al lui Dumnezeu e dat cu privire la Mântuitor nu la om
•Alte controverse: Luther și Erasmus ““ Disputa asupra libertății sau robiei voinței
II. Pericole asociate cu interpretarea unilaterală și cu dogmatismul:
În abordarea predestinării există pericole sub aspect doctrinar și practic, dac㔦
– în loc să pornească analiza de la alegerea lui Hristos, se pornește de la alegerea omului
– în loc să se pornească de la Scriptură, se pornește de la teologi și de la cărțile lor
– nu se ia în considerare adevărul antinomic al doctrinei (antinomia este contradicția aparentă între două afirmații echivalente din punct de vedere logic)
– se ignoră necesitatea stabilirii unui echilibru între lucrarea lui Dumnezeu și răspunsul omului, precum și necesitatea stabilirii unei priorități a lucrării lui Dumnezeu în raport cu răspunsul omului
– se studiază doctrina din curiozitate și nu cu dorința de a fi supus lui Dumnezeu
– se urmărește câștigarea unor dezbateri și se ignoră faptul că se pot pierde oameni
– nu se ia în considerare natura umană (total afectată de păcat) și natura divină (substanțial diferită de natura umană)
III. Soluții propuse pentru evitarea pericolelor
1.Lasă spațiu pentru rațiune”“ deși Dumnezeu a predestinat ca anumite lucruri să se întâmple înainte ca acestea să aibă loc, tot El a lăsat omului suficient spațiu pentru asumarea responsabilității de a raționa, analiza, căuta, decide, răspunde inițiativei Lui și de a da socoteală pentru faptele comise.
2. Lasă spațiu pentru mister”“ adevărul este în cele dintâi și în cele din urmă, Logosul întrupat și nu o formulă dogmatică. Adevărul include mistere fascinante în raport cu care rațiunea umană nu poate decât să se smerească și să se închine.
3. Folosește cu precizie termenii”“ termenul “alegere” are în Scriptură mai multe semnificații (alegerea poporului Israel; alegerea pentru mântuire, pentru slujire, pentru sfințire, etc.)
4. Ia în considerare faptul că inițiativa îiaparține lui Dumnezeuși că harul este absolut necesar pentru mântuire și pentru sfințire
5. Fă o deosebire între predestinare și precunoaștere
IV. Locul învățăturii despre predestinare și liberul arbitru, în Scriptură
•Scriptura conține atât învățături cu privire la predestinare (Fapte 13:48; Rom. 8:28-30, 9:11-13; Ef. 1:4-6), cât și cu privire la responsabilitatea omului de a-și exercita liberul arbitru, pentru a răspunde chemării la mântuire
•Scriptura învață că omul este liber să facă doar ceea ce este potrivit naturii sale
•În starea de inocență, omul are voința și puterea de a face ceea ce e bun și plăcut lui Dumnezeu
•În starea căzută, omul păcătos este incapabil să se convertească și să se mântuiască, deși este liber arbitru
•În starea de har, când Dumnezeu convertește pe păcătos, îl eliberează totodată de robia naturală a păcatului și prin har îl abilitează să vrea și să facă ceea ce este bine din punct de vedere spiritual. Din cauza corupției care mai există, omul poate alege și ceea ce este rău.
•În starea glorificată, omul are o voință perfectă și neschimbătoare, este liber să facă doar binele.
Scriptura ne învață că omul poate avea o natură nouă, atunci când îl alege pe Domnul Isus. Păcătosul îl poate alege pe Isus pentru că: Dumnezeu îl alege mai întâi, în Hristos, înainte de întemeierea lumii; Dumnezeu îl cheamă prin Cuvântul propovăduit, la o viață nouă; Dumnezeu îi conferă o natură nouă prin Duhul Sfânt și Dumnezeu îl abilitează, prin har, cu puterea de a răspunde chemării Sale.
Întrebări exegetice
1. Cum și-a manifestat Dumnezeu suveranitatea Sa în alegerea poporului Israel? (Rom. 9:6-13)
2. Cum și-a manifestat Dumnezeu suveranitatea Sa prin mila pe care a arătat-o anumitor persoane? (Rom. 9:14-18)
3. Cum și-a manifestat Dumnezeu suveranitatea Sa prin exprimarea liberă a voinței Sale? (Rom. 9:19-23)
4. Cine a făcut alegerea pentru mântuirea noastră și în ce mod? (Efes. 1:4-6)
Întrebări aplicative
1. Potrivit Scripturii, omul are sau nu are voință liberă?
2. Pe ce bază alege Dumnezeu pe unii oameni pentru mântuire, înainte de întemeierea lumii?
3. De ce unii oameni cred Evanghelia, pe când alți oameni nu cred?
4. Ce implicații are în viața omului, faptul că se știe ales înainte de întemeierea lumii? Cum îi influențează acest adevăr, viața de rugăciune, evanghelizarea și alte acțiuni ale lui?