Fapte 2:37-47 (1 Tim.4:12)
Scopul lecției: Să descoperim factorii ce i-au ajutat pe primii creștini să aibă o bună mărturie și să învățăm cum putem ajunge și noi la același standard al trăirii creștine.
Contextul lecției:În ziua Rusaliilor, apostolii care au experimentat puterea Duhului Sfânt prin schimbarea pe care Duhul afăcut-o în viața fiecăruia dintre ei, au fost martori și ai lucrării puterii Duhului Sfânt în viața celor ce au ascultat Cuvântul lui Dumnezeu. În acea zi, după ce au ascultat Evanghelia propovăduită de apostolul Petru, aproape 3.000 de suflete au fost cercetate de Dumnezeu, au crezut cuvântul pe care l-au auzit, au împlinit ceea ce li s-a cerut pentru a primi darul Duhului Sfânt (pocăința și botezul) și s-au alăturat la numărul celor credincioși (Fapte.2:37-41).
După acest mare seceriș spiritual, Duhul Sfânt nu și-a încheiat misiunea, ci a continuat să lucreze în viața primilor creștini, ajutându-i să umble în voia lui Dumnezeu. Evenimentele prezentate de evanghelistul Luca în cartea Faptele Apostolilor, petrecute dupa ziua Rusaliilor, ne descoperă exemplul unei Biserici care, trăiește, umblă și lucrează în puterea Duhului Sfânt.
Prima experiență pe care a trăit-o Biserica primară ca urmare a prezenței și a lucrării Duhului Sfânt a fost “părtășia“. Aceastăexperiență este bine evidențiată deexpresia :”toți împreună” (Fapte 2:44;46). Experiențele, activitățile și slujirile trăite împreună, i-au ajutat însă pe primii creștini să dobândească și o bună mărturie, prin care au ajuns să fie “plăcuți înaintea întregului norod“(Fapte.2:47). Acest fapt ne arată că primii creștini au însoțit mărturia Cuvântului pe care l-au vestit, cu puterea exemplului și a mărturiei personale (Fapte 3:4).
Conținutul lecției: Urmărind exemplul mărturiei primilor creștini, descoperim că:
1. Primii creștini au avut o bună mărturie fiindcă au trăit o schimbare radicală
Fapte.2:37-41
Înainte de a se alătura Bisericii, noii convertiți au trăit o schimbare radicală. După ce au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, aceștia au fost cercetați de Dumnezeu (Fapte.2:37), au crezut mesajul pe care l-au auzit (Fapte.2:37) și convinși de Duhul lui Dumnezeu au fost gata să împlinească tot ceea ce trebuia împlinit pentru a primi darul lui Dumnezeu. Atunci când apostolul Petru i-a îndemnat la pocăință sinceră și să se boteze în Numele Domnului Isus, primii convertiți au fost gata să asculte și să împlinească aceste cerințe, chiar în aceiașizi (Fapte.2:41). Acest fapt ne ajută să înțelegem că primii creștini au fostinteresati nunumai de numărul celor credincioși (de cantitate), ci și de statura lor spirituală (de calitate), fiindcă ceea ce conferă o bună mărturie este calitatea vieții spirituale.
2. Primii creștini au avut o bună mărturie fiindcă au fost antrenați în activități comune
Fapte. 2:42-43
Mărturia primilor creștini a fost întărită de faptul că după ce au trăit o schimbare radicală, au fost și antrenațiîn activități comune. Astfel primii creștini au stăruit în: învățătura apostolilor (studiu biblic), legătura frățească (părtășie), frângerea pâinii (amintirea jertfei Domnului Isus), rugăciune (închinare) și în umblarea cu Dumnezeu (erau plini de frică – Fapte.2:41-42). Aceste activități nu au fost însă evenimente ocazionale, ci o practică de fiecare zi (Fapte.2:46). Păstrând în atenție aceste activități spirituale, înțelegem că prima biserică a aplicat cea mai bună strategie pentru echiparea și creșterea spirituală a noilor convertiți. Iar mărturiei personale a celor credincioși câștigată prin activități comune, Dumnezeu a adăugat și mărturia lucrărilor Sale, exprimată de minunile înfăptuite de apostoli (Fapte.2:43).
3. Primii creștini au avut o bună mărturie fiindcăși-au confirmat credința prin slujire
Fapte. 2:44-47
După ce au experimentat o transformare radicală și au fost implicați în activități comune, primii creștini au dobândit o bună mărturie și prin faptul că au slujit împreună. Ei nu s-au rezumat numai la o credință exprimată prin declarații, ci și-au dovedit credința prin fapte, punând în practica de fiecare zi tot ceea ce au învățat. Astfel ei au ajuns să slujească unii altora și împreună lui Dumnezeu (Fapte.2:44-47).
Urmărind relatările evanghelistului Luca, descoperim că slujirea primilor creștini a fost: “costisitoare“(își vindeau ogoarele), “echitabilă” (împărțeau între toți după nevoile fiecăruia), “continuă” (erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi) “benevolă” (luau hrana cu bucurie și curăție de inimă) și “recunoscătoare” (un act al închinării ““ ei lăudau pe Dumnezeu- Fapte.2:45-47).
Acest fel de slujire a întărit părtășia (toti cei ce credeau erau împreună la un loc- Fapte.2:44/a), a împlinit nevoile tuturor (aveau toate de obște-Fapte. 2:44/b), a onorat pe Dumnezeu (ei laudau pe Dumnezeu- Fapte.2:47/a), a întărit mărturia (erau plăcuți înaintea întregului norod ““ Fapte.2:47/b) și a pregătit calea pentru mântuirea altor suflete (Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți ““ Fapte.2:47/c).
Întrebări pentru discuții:
1. Ce ne arată că primii creștini au avut o bună mărturie ?
2. Ce i-a ajutat pe primii creștini să dobândească o bună mărturie ?
3. În ce fel schimbarea lăuntrică contribuie la dobândirea unei bune mărturii?
4. Ce activitățispirituale au fost împlinite de primii creștini cu stăruință ?
5. De ce aceste activități spirituale au contribuit la întărirea mărturiei ?
6. Ce a făcut ca slujirea primilor creștini să fie apreciată de ceilalți oameni ?
7. De ce multe biserici din zilele noastre și-au pierdut puterea mărturiei ?
Pastor Dan Boingeanu
