Fp.9:31-43 (Marcu 16:17-18)
 SEPTEMBRIE 2010- SLUJIRILE BISERICII-
Contextul lecției :Daca tematica studiului aferent lunii trecute s-a axat pe slujitorii marcanti ai bisericii primare, tematica lunii in curs (Septembrie) prezinta cateva din slujirile existente in biserica apostolica, asa cum sunt prezentate in cap.9:31-15:29 din cartea Faptele Apostolilor.
Aceasta sectiune surprinde o perioada de tranzitie dintre doua figuri remarcabile ale perioadei apostolice- Petru si Pavel. In timp ce Petru a fost personajul principal al primelor 12 capitole din cartea Faptelor, figura apostolului Pavel pare sa domine restul cartii (cap. 13-28). Deasemenea, tranzitia se face si intre doua biserici: cea din Ierusalim si cea din Antiohia, locul bisericii din Ierusalim ca “centru de influenta” fiind preluat, pe masura ce crestinismul se raspandeste la Neamuri, de cea din Antiohia.
Conținutul lecțieie: În stilul sau caracteristic, Luca face in 9:31 o noua afirmatie recapitulativa cu privire la situatia bisericii in Iudea , Galilea si Samaria. Elementele amintite aici poseda o relevanta trasnculturala si ele pot descrie fiecare biserica cu impact spiritual major. Aceste elemente sunt: (a) pace sociala- “biserica se bucura de pace” (intrucat Saul, persecutorul de temut al bisericii s-a convertit) (b) edificare spirituala- “se intarea sufleteste” (c) evlavie practica- “umbla in frica Domnului” (d) crestere supranaturala- “cu ajutorul Duhului Sfant se inmultea”. Toate acestea sunt semnsele unei biserici sanatoase , unde toti parametrii (de natura cantitativa sau calitativa) sunt la cotele normale. Nu e de mirare ca intr-o asemenea biserica, Dumnezeu a binecuvantat credinta intr-un mod remarcabil prin doua evenimente de exceptie! Este vorba de doua lucrari miraculoase care au avut un impact semnificativ asupra catorva comunitati situate pe coastaMarii Mediterane: vindecarea lui Eneas si invierea Tabitei.
1. Â VINDECAREA LUI ENEAS (v.32-35).
Ultima data cand este amintita persoana lui petru este in 8:25, cand marele pescar se intoace la Ierusalimde la Samaria, alaturi de Ioan, cu un raport despre lucrarea lui Dumnezeu printre Samariteni.Petru si Ioan sunt angajati intr-o msiune intineanta prin satele Samaritenilor. In 8:32, il vedem pe Petru angajat intr-o slujire intineranta pe coasta Marii Mediterane, intr-un tinut de convergenta intre Iudei si neamuri. La Lida (actualmente Lod) il intalneste pe Eneas, un om paralizat de 8 ani.
Avem putine informatii despre acest om: nu cunoastem varsta lui, provenienta etnica ““ evreu sau dintre Neamuri, sau starea lui spirituala. Suferinta lui indelungata l-a facut sa devina o povara pentru sine si pentru cei din jur. Sperantele legate de o schimbare a situatiei erau, practic, nule. Totusi, atunci cand a fost confruntat cu puterea Numelui lui Isus, credinta din inima lui l-a condus la o actiune exterioara (“s-a sculat indata”) care a confirmat vindecarea sa. Vindecarea a fost una instantanee , vizibila pentru toti cei prezenti la fata locului si o puternica motivatie pentru multi pentru a se intoarce la Dumnezeu (v.35).
1. INVIEREA TABITEI (v.36-43)
.Un eveniment si mai remarcabil avea sa aiba loc la aprox.15 km.N-V, la Iope (actualmente Jaffa), oras situate pe coasta marii. Acolo se afla o comunitate crestina in care s-a remarcat o tanara numita Dorca (“gazela”) sau Tabita. Ea a ajuns sa fie cunoscuta prin multimea de fapte bune si actiuni caritative (v.36), rezultate din munca ei de croitoreasa. O boala terminala a pus capat vietii si slujirii acestei ucenice apreciate de multi. Prezenta lui Petru in zona a determinat pe crestinii din Iope sa trimita o mica delegatie la Lida sa il roage sa vina la Iope. Pana acum , nu a mai existat vreun incident care sa implice o inviere din morti in biserica primara. Credinta ucenicilor in puterea Domnului inviat a fost atat de mare, incat ei au fost convinsi ca Domnul o poate invia chiar prin intermediul lui Petru. Acesta a raspuns pozitiv invitatiei, iar odata ajuns la Iope a urcat in camera de sus, unde era trupul neinsufletit, s-a rugat si a poruncit trupului mort sa revina la viata.
Invierea care s-a produs a fost o pricina de mangaiere pentru ucenici si de cercetare pentru cei necredinciosi. Efectul spiritual a fost identic ca in cazul precedent: “multi au crezut in Domnul” (v.42).
Ceea ce este demn de retinut este faptul ca in cartea Faptelor, miracolele au fost savarsite de catre apostoli si colaboratorii acestora si numai cu scopul validarii mesajului acestora (Fp.5:12).
Miracolele au slujit in primul rand autentificarii mesajului apostolic (vezi Evr.2:3-4), asa cum in VT, miracolele au validat slujirea profetica a lui Ilie si Elisei, sau mai recent, chiar lucrarea Domnului Isus (vezi Fp.2:22). John Stott, cunoscutul autor britanic face cateva referiri interesante legate de aceste doua miracole:
(a) Ambele miracole urmeaza exemplul lui Isus. Vindecarea lui Eneas aminteste de vindecare slabanogului din Capernaum (Mc.2:1-12), iar invierea Tabitei, este similara cu invierea fiicei lui Iair (Mc.5:35-43). (Daca Petru a vorbit in Aramaica, diferenta era de numai o consoana-“Tabita”, in loc de “Talitha cumi”).
(b) Ambele miracole au fost indeplinite in puterea lui Isus. Petru a invocat puterea Celui inviat in cazul lui Eneas (v.34), iar in cazul Tabitei, a manifestat dependenta in rugaciune (v.40).
(c) Ambele miracole au fost semne ale salvarii lui Isus. Porunca de a se ridica (de pe pat, resp. din morti), indica posibilitatea vietii noi, a vietii de inviere de care se bucura credinciosul adevarat.
(d) Ambele miracole au condus la gloria lui Isus. Nu Petru a fost personajul care a primit creditul, ci Domnul Isus prin convertirile care au avut loc in urma acestor miracole.
In timp ce nimeni nu poate nega posibilitatea vindecarilor miraculoase ca raspuns la rugaciunile bisericii si care sunt in accord cu voia suverana a lui Dumnezeu, continuitatea unei slujiri de vindecare in cadrul bisericii este o chestiune sensibila si discutabila printre credinciosi sinceri. Nu este scopul acestui studiu sa intre in vreo polmica legata de acest subiect. Ceea ce este de notat, este faptul ca in perioada apostolic, aceasta slujire, oricat de importanta ar fi parut (deoarece a implinit nevoi reale!), intotdeauna, ea a avut o importanta secundara fata de aspectul ce mai important: mesajul apostolic.
Nu intodeauna, miracolele au condus la credinta mantuitoare (vezi Mat.11:20-24), dar scopul lor a fost intodeauna ca oamenii sa creada in mesajul Evangheliei si crezand, sa fie salvati.
INTREBARI DE DISCUTIE:
(1) Care sunt elementele esentiale care descriu dinamica unei biserici sanatoase dpv spiritual?
(2) Cum a incercat Luca sa accentueze autoritatea apostolica autentica a lui Petru?
(3) Care a fost scopul principal al lucrarilor miraculoase in perioada apostolica?
Pastor Marius Birgean
interesant