Voi veghea ( psalm 39)

1
275

 

Voi veghea asupra drumurilor mele,

Îmi ziceam și ca să nu păcătuiesc

Voi închide gura la cuvinte rele

Limbii îi voi pune frâul s-o strunesc

 

Mut am stat măcar că sufeream întruna,

De durere multă sufletu-mi ardea

Ca durerea asta nu era niciuna

Și un foc lăuntric tot mă mistuia

 

Nu știu când mi-e dusă vremea și niciunde

Care e sfârșitul vieții mele,-am zis

Care mi-e măsura zilelor, răspunde,

Spune-mi, Doamne, câte zile mi-ai fost scris?

 

Care e lungimea zilelor aceste?

Cât un lat de palmă-s singur,pe pământ

 O suflare omul, o suflare este

Cum e umbra piere și se pierde-n vânt

 

Se frământă, Doamne, uită și de Tine,

Pentru el nu este noapte și nici zi

Avuții adună dar nu știe cine

Le-a lua și-n lume le va risipi

 

Iar acuma spune-mi care mi-e măsura,

Eu mă-ncred în Tine și nădăjduiesc

Nu ““ndrăznesc cuvinte să rostesc cu gura

Ca un mut stau, Doamne, ca să nu greșesc

 

Tu lucrezi și mâna Ta mă mântuiește

Un pribeag cum fost-au și părinții viu

Să Te rog la mine , Doamne, Tu privește

Până nu m-oi duce ca să nu mai fiu

 

Sanja Cristea Tiberian

 


1 COMENTARIU

  1. PACE,si DUMNEZEU sa te binecuvanteze,e frumoasa poezia si ajunge la sufleteul omului sunt o iubitoare de tot cei inspirat de DUHUL SFINT si Dumnezeu mi-a dat un har sa scriu si sa interpretez o poezie care ii e dedicata lui ISUS ,cand Dumnezeu v-a voi am sa o recit, caci e din cuvant.Amin

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.