Â
Voi veghea asupra drumurilor mele,
Îmi ziceam și ca să nu păcătuiesc
Voi închide gura la cuvinte rele
Limbii îi voi pune frâul s-o strunesc
Â
Mut am stat măcar că sufeream întruna,
De durere multă sufletu-mi ardea
Ca durerea asta nu era niciuna
Și un foc lăuntric tot mă mistuia
Â
Nu știu când mi-e dusă vremea și niciunde
Care e sfârșitul vieții mele,-am zis
Care mi-e măsura zilelor, răspunde,
Spune-mi, Doamne, câte zile mi-ai fost scris?
Â
Care e lungimea zilelor aceste?
Cât un lat de palmă-s singur,pe pământ
 O suflare omul, o suflare este
Cum e umbra piere și se pierde-n vânt
Â
Se frământă, Doamne, uită și de Tine,
Pentru el nu este noapte și nici zi
Avuții adună dar nu știe cine
Le-a lua și-n lume le va risipi
Â
Iar acuma spune-mi care mi-e măsura,
Eu mă-ncred în Tine și nădăjduiesc
Nu ““ndrăznesc cuvinte să rostesc cu gura
Ca un mut stau, Doamne, ca să nu greșesc
Â
Tu lucrezi și mâna Ta mă mântuiește
Un pribeag cum fost-au și părinții viu
Să Te rog la mine , Doamne, Tu privește
Până nu m-oi duce ca să nu mai fiu
Â
Sanja Cristea Tiberian
Â
PACE,si DUMNEZEU sa te binecuvanteze,e frumoasa poezia si ajunge la sufleteul omului sunt o iubitoare de tot cei inspirat de DUHUL SFINT si Dumnezeu mi-a dat un har sa scriu si sa interpretez o poezie care ii e dedicata lui ISUS ,cand Dumnezeu v-a voi am sa o recit, caci e din cuvant.Amin