Vine de demult si de departe,
Vine de atatia ani la rand
Vestea Buna, veste fara moarte,
Despre Cel ce va sosi curand…
Si veghea candva din slavi o raza
Peste ieslea Pruncului Isus,
Azi vegheaza El si lumineaza
Pe pamant, precum in Ceruri sus.
Celui ce se zbate in tarana
Sub povara negrului pacat,
El i-a dat izbavitoare mana
Si din pulbere l-a ridicat.
El a sangerat, ca tu, nedemnul,
Firea prin credinta s-o indrepti,
Sa-ti inalti privirea spre Edenul
Ce se-arata numai celor drepti.
Si de vrei sa-ti fie cu o clipa
Cerul mai aproape decat ieri,
Doar credinta e acea aripa
Fara care in zadar mai speri.
Cate ori in zarea cea adanca
Ingerii vestesc din trambiti, stiu!
Nici in ceasul cel din urma inca
Sa-L gasesc pe Domnul nu-i tarziu.
Vine de demult si de departe,
Vine fara maluri si poteci,
Vestea Buna, care nu desparte,
Ci uneste pe cei buni in veci!
