Pantofii si cravata

12
391

Doi pantofi mergand pe strada
Incaltati de-al lor stapan
Prin noroaie si zapada
Nu puteau nici cum sa vada
Ce e rau si ce e bun

Cum erau pantofi din fire
S-au mahnit fara temei
Pe cravata cea subtire
Ca sta pusa-n marire
Si ca nu era ca ei

Si isi zisera-ntr-o doara:
“Nici ca mai putem rabda
De cu zori si pana-n seara
Tragem greul sub povara
Si murdari, e bine-asa?

Iar “cucoana”, nu ne place
Sta ca un protop la gat
De lucrat, nimic nu face
Toata ziua tace, tace
Si se plimba, doar atat!”

Dar stapanul lua cuvantul:
“Ce atat necaz si of?
Voi aveti ca sort pamantul
Iar pe ea o bate vantul
Ca-i cravata, nu pantof”

Morala:
Unii cred ca au dreptate
Clevetind pe cel sus-pus
Dar sa stiti ca peste toate
E Stapanul ce socoate
Chiar asa precum a spus:

“Ce atat necaz si of
Voi aveti ca sort pamantul
Iar pe ea o bate vantul
Ca-i cravata, nu-i pantof”

Voi pastrati o pace sfanta
Intre voi c-asa-i frumos
Starea voastra nu Ma-ncanta
Iar pe cel ce se framanta
Am sa-l judec Eu – Hristos.

12 COMENTARII

  1. Poezia este a mea, dar nu am postat-o eu pe site, ci un tân?r de la Cluj. Are dou? gre?eli ?i anume: strofa doi versul patru, în loc de “C? sta pus?-n m?rire”, se scrie “C? sta sus pus?-n m?rire”, iar a doua este la strofa patru versul doi în loc de “St? ca un protop la gât” se scrie: “St? ca un pro?ap la gât”. Aceasta ca o erat?. ?i pentru c? Estera dore?te s? mai scriu ceva poezii vreau s? o servesc acum: Îmi cer scuze, deoarece abia acum am g?sit poezia ?i comentariile.

    MORTUL ÎNVIAT
    Domnul nostru-n ceruri ?ade
    Pe-al S?u tron de îndurare
    ?i prive?te lumea moart?
    În p?cat ?i-n disperare.

    Deodat? din mul?ime
    Unul cere ajutor.
    Este luat de mân?-n grab?
    De Iubitul Salvator.

    Mortu-a c?p?tat via??
    ?i-a fost pus la ad?post.
    ?i de vre?i s? ?ti?i cu to?ii
    Mortu-acela,eu am fost.

    Domnul st? ?i azi pe tronu-I
    ?i a?teapt?,r?bd?tor,
    Poate, poate înc-un suflet
    Îi mai cere ajutor.

    RÂNDUNICA
    Într-o zi pe o c?rare
    Am g?sit o rândunic?
    Încurcat? într-o a??.
    Nici c? mai putea de fric?

    Când v?zu c? m? apropii
    Se zb?tea însp?imântat?
    ?i-tr-o parte ?i într-alta
    Tremura fiin?a toat?.

    O luai u?or în mân?,
    Se f?cu atât de mic?!…
    Nu avea nici o putere
    Nu ?tia ce s? mai zic?.

    Se uita-delung la mine
    Parc? îmi cerea-ndurare.
    Nu ?tia dac?-i sfâr?itul
    Sau m?rea?a ei salvare.

    Am adus-o mai aproape
    ?i-am pupat-o cu iubire
    Se vedea în ochii gale?i
    Lini?te-n nedumerire.

    Lic?rea o siguran??
    C? n-a fost vre pisic?,
    Care s?-?i mai mute prânzul
    Cu o biat? rândunic?.

    A?a îi cuprinse trupul
    Cu-aripioare ?i picioare.
    Parc? cineva anume
    O f?cu s? nu mai zboare.

    Am luat de-un cap?t a?a
    ?i-am desprins-o cu migal?.
    ?i din palma-mi desf?cut?,
    “Zbrrr!…” spre ceruri triumfal?.

    M? v?zui în ea pe mine.
    C? ?i eu am fost odat?
    Prins în lan?uri de satana
    Ce-mi bloca fiin?a toat?.

    Nu puteam nimic a face.
    Eram rob supus orbe?te
    Nu puteam sub nici o form?
    S?-mi rezolv ce m? prive?te.

    Da-ntr-o zi când mi-era groaz?
    De via?a mea trecut?
    Ap?ru ca prin minune
    Salvatorul pe redut?.

    A-nceput s? m? dezlege
    ?i s-arunce, h?t, departe
    Toate lan?urile care
    M? ?ineau legat în moarte.

    Duhurile se-ngrozir?
    ?i-au pornit în graba mare
    S? se duc?-n alte locuri,
    Punând coada pe spinare.

    Mai, c? zguduiau p?mântul
    Cu a?a alerg?tur?.
    ?i r?cneau ca dispera?ii
    Cu o gur? “cât o ?ur?”.

    ?i s-au dus, r?mas-am singur
    Într-o lini?te deplin?.
    M? înv?lui splendoarea
    Unei raze de lumin?.

    M? sim?eam de-acum c?-s liber,
    C?ci doar Fiul m? f?cuse.
    Iar trecutul cine ?tie
    În ce mare disp?ruse!…

    De atunci m? urc spre ceruri
    Ca ?i mica rândunic?.
    Bun?tatea Lui cea mare,
    M? atrage, m? ridic?.
    Foc?ani 25.01 2013.

  2. Ca sa clarificam un lucru, trebuie spus ca fabula a aprut intr-un context cand intr-o Biserica niste tineri nou veniti, au inceput sa-si afiseze nemultumirile fata de modul de organizare a bisericii respective si mai ales fata de cel ce conducea acea Biserica. Astfel intalnirile de sfat fratesc erau tensionate. Autorul poeziei este o a treia persoana, care nu era implicata in mod direct in problema. A considerat astfel ca cea mai buna metoda de a clarifica problema este sa scrie aceasta fabula.

  3. Paiul pentru unii este mai vizibil decat bîrna.Ca sa-mi ap?r bîrna mea, chiar ?i atunci cînd altii mi-o arata, gasesc versete de aparare din biblie. Mai mult de atît ?in predici, cant, recit totul cu scopul de a-mi ascunde sau motiva bîrna mea. Pe acesti motivan?i îi poti observa u?or dupa ,,strigatul,, lor:nu judecati, nu barfi?i, nu clevetiti… ?i astfel privirea lor trebuie s? sara peste bîrna mea. Domnul isus s-a izbit de bîrnele fariseilor ?i nu le-a cru?at cu vorbele: vai de voi… spunandule pe nume. Ast?zi nu cumva sa calci pe urmele Domnului Isus ca esti catalogat un clevetitor etc. Am convingerea c? cel care a scris poezia poarta cravata.

  4. pace tie.nu stiu cine esti dar stiu ca ce ai scris este foarte frumos si foarte intelept.Ma bucur ca este cineva care spune:lasa totul in seama Lui ca este cel ce judeca.Astazi toata lumea se framanta de altul dar in dreptul lui mai putin(vb spiritual).Multi cred astazi ca sunt bine si priveste la altul,un lucru care din star Dumnezeu este inpotriva.Dar sa te ajute Dumnezeu sa continui tot spre bine si dupa voia Lui,cu grija si smerenia caci El este cu tine cat timp tu vrei sa fii cu El.Pace tie

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.