motto: “Cu adevarat acesta era Fiul lui Dumnezeu”
Sutasul roman de la cruce se-ntorcea,
Trist, abatut, la oastea sa,
Prietenii in jurul sau roiesc,
Ca si albinele, cand florile zaresc.
-P rietene, nori negri, ochii ti-au intunecat,
Brazde adanci pe frunte ti s-au adunat,
Oare, batalia a fost prea grea?
Lauri am cules pentru victoria ta!
– Dragi prieteni, inima mea adanc mi-a tulburat,
Chipul bland, insangerat, ai Iudeii Imparat
Singur, fara oaste, a venit din patria sa,
Sa lupte, fara arme, doar cu dragostea.
Duhul, acest om cand si-a dat,
Cerul si pamantul s-au cutremurat,
La ceasul al saselea, soarele printre nori s-a ascuns,
Intunericul, in Israel a patruns,
La ceasul al noualea, El a glasuit,
– TATA, TATA, de ce m-ai parasit?
Tunetul striga catre popor,
– Iata-L, pe al tau MANTUITOR!
Vantul, la urechi imi murmura,
– GLORIE, LUI, PE VECI, ALELUIA!
Cununa de spini imi soptea
– Isus, tie cununa vietii ti-o va da!
Lacrimi mari din cer cadeau,
Si pe Isus Il preamareau,
Cu tunetul si ploaia am zis si eu
– Ma inchin, Tie, Fiul lui Dumnezeu!
Sa ramanem la piciorul crucii si sa cugetam la caracterul nostru.E la fel cum ni-l cere mantuitorul nostru? Sa ne modelam caracterul dupa standardele ceresti nu cele europene.Sa luam aminte care este rolul nostru pe acest pamant si sa fim lumina in intuneric.
Simt ca si cum versurile s-ar adresa sufletului meu.
continuati!Domnul sa va binecuvinteze!
Felicitari pentru poezie!
poezia aceasta este inspirata de Duhul Sfant,deoarece ma infior cand o citesc