Venind la regele iudeu,
Isaia murmura cu jale:
“Asa vorbeste Dumnezeu:
Fa randuiala casei tale,
Caci vei fi dus din patul tau
Catre tarana cea din vale…”
Iar regele s-a-ntors plangand
Si-a zis cu fata la perete:
“Tu stii, Stapane drept si bland,
ca Tu mi-ai pus pe gand pecete
si c-am trait curat si sfant
si n-au fost patimi sa ma-mbete!”
Vazand Stapanul cel Suprem
Acele lacrime umile,
El, care stie ce suntem
Doar umbre pale si fragile,
i-a prelungit al vietii ghem
cu cinsprezece ani de zile.
Si daca mult s-a bucurat
De anii acestia Ezechia,
Strigati crestini in lung si-n lat
Si dati de veste bucuria!
Caci iata noua ni s-a dat
Nu cativa ani, ci Vesnicia!
Minunate poezii,Domnul sa fie laudat,fratilor,candva ne vom intalni,toti,si vom canta,ne vom bucura,in veci de veci,mare bucurie va fi pentru fiii lui,sa ne straduim dar sa intram pe poarta cea stramta,caci larga e poarta care duce la pierzare.Binecuvantarea lui sa se reverse peste poporul sau,slava lui in cerurile prea inalte si pace jos pe pamant.Ma laud cu ceva,cu Domnul Iisus Hristos,care a lucrat si acum 2000 de ani,si in ziua de azi,si in vecii vecilor,Amin
Domnul sa dea inspiratie permanenta
Da asa este,Dumnezeu ne ofera vesnicia si din pacate de mult ori dam cu piciorul in ia.Multumesc pt mesajul tau care ne face sa ne aducem minte caci nu suntem nimica si totusi ni se ofera o vesnicie.
Ne aduce aminte ca trebuie sa ne pastram curati.DOmnul cu voi
E o poezie deosebita care a hranit si hraneste sufletele crestinilor.