Cu pleoapele planse de ploaie si vant
cu inima arsa si flori de pamant
cu mainile-ntinse si palmele reci
Te-astept la raspantii de drumuri sa treci
Cu buzele goale,cu sufletul gol
lovita,ranita,cazuta-n namol
cu lacrimi de frunze crescute din piept
asa stau ,Isuse,asa Te astept
In leagan de toamna cu arborii uzi
cand suiera vantul astept sa m-auzi
cu mainile albe atinse de ger
purtandu-mi pe umeri povara de cer
cu plansul in pleoape si ochi tematori
cu bratele pline de zdrente si nori
cu inima goala uitata in frig
asa vin la Tine,Isuse, si strig
ranita,lovita, batuta de vant
cu ochii de piatra si maini de pamant
asa strig la Tine cu sufletul greu:
Esti Isus! Esti Isus! Esti Mirele meu!
Sanja Cristea Tiberian
Cind “ochii ne sint de piatra si mainile de lut” e mangaitor sa stim ca nu sintem singurii care plang.
Multumesc!
Eu sunt de parerea ca darul ce a fost dat autorului acestei poiezii este unul din cele mai pretioase – de a atinge inimile si sufletele omenesti prin arta frumoasa si puterea extraordinara a cuvintului…
Poezia denot? o profund? credin?? ?i tr?ire în Hristos. Frumuse?ea sufleteasc? a dat na?tere unui talent care nu trebuie trecut cu vederea.
Ce frumoase cuvinnte imi plac foarte mult iar Domnul Isus va va rasplati pt cuviitele aceste sunt foarte frumoase Dumnezeu sa va ajute.
Domnul fie slavit cu pentru versuri care aduc pace si liniste in sufletele noastre. Domnul sa va rasplateasca.
minunata poezie.
Florin, cuvintele tale mi-au adus mangaiere. Multumesc.
sanja-adriana
Extraordinara poezie. Nu se poate sa nu fii miscat de asa ceva.Domnul sa fie cu noi.