Am auzit pe multi spunând:
“Isus nu sfarãmã zãvorul.
El bate însã-ncet si blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul!”
Odatã însã-n viata mea,
Isus vârând prin usã mâna,
mi-a zis: “Eu, totusi, pot intra,
cãci Eu sunt Domnul tu tãrâna !”
Dar n-a intrat. si-am plâns cu-amar,
ne-ntelegând: de ce nu vine ?
Dar El n-a vrut ca un tâlhar
sã tragã fierul pus de mine…
Când I-am deschis era târziu.
El dispãruse-n umbra serii.
Orasu-ntreg pãrea pustiu.
si m-au lovit pe drum strãjerii.
Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o cãrare …
El, cel nemãrginit
iar eu… tãrâna cu zãvoare …
O, frate drag, Isus e blând,
El stã la usa ta si bate.
El poate s-o sfãrâme-oricând.
Dar dragostea din El … nu poate…
In aceasta poezie, am gasit o lumina minunata de sus si mia dat o speranta,ca pot fi salvat. O POEZIE MINUNATA.
continoati sa scrieti poezi, sunt foarte frumoase
“Am auzit”-a fost prima poezie crestina din viata mea si cu care am inceput “lucrarea de incurajare ori chemare”prin poezie in biserica mea.Mi’aduc aminte ca “eram numai o emotie”dar ma regaseam oarecum in poezie si aceasta mi-a dat curaj.a lucrat la inima mea si cred ca va mai lucra si la inima altora