-“Invață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” (Psalmul 90:12)-
Muncea douăsprezece ore pe zi și uneori în week-end-uri. Chiar și când nu lucra, se gândea la lucru. Soția lui a încercat să-l potolească. El știa că nu mai erau la fel de apropiați ca înainte. Nu a intenționat să se depărteze, dar ea dorea mereu timp și acesta a fost exact lucrul pe care nu-l avea.
Era conștient, în mod vag, că copiii lui cresc și că el ratează lucrul acesta. Ei se plângeau că nu le citește cărți, că nu se joacă cu ei și că nu merge cu ei în excursii. După o vreme, au încetat să se mai plângă sau să se aștepte ca viețile lor să fie altfel. “Voi fi mai disponibil când se mai liniștesc apele”, a crezut el. Când se simțea vinovat, își spunea: “Pentru ei o fac”. Soția lui îl chema la biserică, dar el spunea: “Va fi timp suficient pentru genul acesta de lucruri când se mai liniștesc apele”. Doctorul i-a spus că are tensiune mărită și colesterol mare ““ dar și-a spus că va fi timp suficient pentru ele când se mai liniștesc apele. Pe nesimțite, în mod sigur și irezistibil, trupul său se pregătea să-i facă figura.
Într-o noapte, soția lui s-a trezit la ora trei, iar el nu era lângă ea. S-a dus jos să-l târască în pat și l-a văzut stând în fața computerului, cu capul atârnându-i. L-a atins, dar nu a reacționat. Când au venit para medicii, i-au spus că suferise un atac de cord puternic. Apele s-au liniștit în sfârșit!
