“˜Trăiți în dragoste” (Efeseni 5:2)
Atunci când facem socoteala faptelor noastre de zi cu zi, deseori descoperim o mare prăpastie între ceea ce spunem că prețuim și modul în care ne petrecem timpul și în care ne cheltuim banii și energia. Cuplurile petrec de patru ori mai mult timp în fața televizorului decât discutând unii cu alții. Părinții petrec în medie patru ore la televizor, o oră la cumpărături și șase minute jucându-se cu copiÂii. Și cu fiecare zi, prăpastia devine mai mare.
În filmul City Slickers [Pungașii de oraș], actorul de comedie Billy Crystal se află la un moment dat în fața copiilor din clasa fiului său și încearcă să-i învețe o lecție pentru care poate nu sunt pregătiți: “Dragi copii, prețuiți acest timp din viața voastră, pentru că este perioada în care încă mai puteți face alegeri, iar această perioadă trece foarte repede. Când ești adolescent crezi că poți face orice și așa și faci. La douăzeci” de ani nu știi ce vrei. La treizeci de ani îți crești familia, câștigi ceva bani și te gândești: “Ce s-a întâmplat cu perioada când aveam douăzeci de ani?” La patruzeci de ani îți crește burta, îți mai apare o bărbie, muzica ți se pare prea tare, iar una din fostele tale prietene din liceu devine bunică. La șaptezeci de ani îți petreci timpul colindând super-market-urile căutând ultimele apariții la iaurt și bombănind: “De ce nu m-au sunat copiii” înțelegi? Dacă simți că se mărește prăpastia între ceea ce spui că prețuiești cel mai mult și ceea ce faci de fapt cu viața ta, ia atitudine. Fii radical dacă este nevoie, dar prinde momentul câtă vreme îl mai ai. Chemarea la dragoste rareori se face cu insistență.