“Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit” (Psalmul 51:17)
Uneori Dumnezeu îngăduie să ne afundăm pentru a descoperi că El este cârligul de salvare. Ghedeon a înfruntat o armată de 135.000 de oameni cu doar 32.000. Și 22.000 dintre ei au părăsit câmpul de luptă și s-au dus acasă atunci când li s-a oferit această ocazie. Fă singur socoteala. Gândirea lui Ghedeon a fost: “Nu se poate să învingem!” Apoi Dumnezeu explică: “Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriÂva Mea, și să zică: “Mâna mea m-a izbăvit” (Judecători 7:2). O luptă veche de când e lumea, în care este angajat eul este dusă de fiecare dintre noi, zilnic. De aceea rugăciunea “Tatăl nostru” se termină cu: “Căci a Ta este împărăția, și puterea și mărirea, în veci. Amin” (Matei 6:13). De unde vine putÂerea noastră? De la Dumnezeu! Cine trebuie să primească slava pentru toate realizările noastre? Dumnezeu! Cât durează acest demers? Pentru totdeauna!
Dumnezeu a trebuit să zdrobească atotsuficiența din Iacov pentru ca “Israel” să iasă la suprafață. Uneori Dumnezeu te lasă să cazi ca să te poată ridica din nou. Moise a fost numit cel mai blând om de pe pământ. Dar i-au trebuit patruzeci de ani de viețuire ca păstor în pustie pentru a se debarasa de mândrie și pentru a deveni supus lui Dumnezeu. Doar atunci a fost el gata să stea înaintea lui Faraon și să facă minunile care au demonstrat puterea lui Dumnezeu și l-a răzbunat pe Moise!
Zdrobirea nu înseamnă să fii bleg, să suferi de un complex de inferioritate sau să ai stimă de sine redusă. Nu, zdrobirea înseamnă să te rogi: “Doamne, dacă lucrarea aceasta trebuie făcută și încă bine, Tu va trebui să lucrezi prin mine. Așa că încrederea mea este în Tine”.
