“Doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească” (Evrei 11:16)
Avraam nu știa unde-L va duce Dumnezeu; el știa numai că nu poate rămâne unde este. Încearcă să le explici asta prietenilor! În loc să-L ia pe Dumnezeu la întrebări, citim că: “Prin credință Avraam “¦ a plecat fără să știe unde se duce” (Evrei 11:8). Nu s-a gândit nici măcar o dată să se întoarcă înapoi acasă când a dat de greu. Avraam știa că pentru el, Dumnezeu nu este acolo. Iefta este menționat în Scriptură pentru victoria spectaculoasă asupra Amoniților și pentru un jurământ care pe care I l-a făcut lui Dumnezeu înainte de luptă, un jurământ pe care a refuzat să-l încalce: “Am făcut o juruință Domnului, și n-o pot întoarce” (Judecători 11:35):
Israel a rămas în pustie pentru că s-a tot gândit la Egipt. De fiecare dată când Dumnezeu a spus: “Mergeți în Canaan”, ei au spus: “Dar în Egipt aveam”¦”. Unii dintre noi nu se pot bucura de viața de creștin pentru că se gândesc cât de bine se distrau în lume. Asemenea lui Israel, noi ne gândim la usturoiul și prazul din Egipt în timp ce suntem blocați în pustia cu mană. Dacă gândești așa, te învârti în cerc! ți se pare ademenitor să te întorci, dar Dumnezeu nu mai este acolo; El este în viitorul tău. Așa că citiți cu atenție aceste cuvinte: “Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate” (Evrei 11:15-16). Când umbli cu Dumnezeu, nu mai este cale de întoarcere!
