6 Septembrie – Recunoaște prezența Stăpânului

0
61

Tu rămâi. (Evrei 1:11)

Sunt așa de mulți oameni care stau singuri lângă șemineul lor! Ei stau lângă un alt scaun, odată ocupat, și nu-și pot reține lacrimile care curg. Ei stau singuri atât de mult, dar este Cineva care este nevăzut și foarte aproape de ei. Dar dintr-un motiv oarecare, ei nu-și dau seama de prezența Lui. A realiza aceasta este o binecuvântare, însă este foarte rară. Depinde de dispoziția lor, de sentimentele lor, de condiția lor fizică și de vreme. Ploaia sau ceața deasă de afară, insomnia sau durerea intensă, par să afecteze dispoziția lor și să le tulbure vederea, astfel încât ei nu realizează prezența Lui.

Există, însă, ceva chiar mai bun decât a realiza, și chiar mai binecuvântat. Este complet independent de aceste alte condiții și este ceva care va rămâne cu voi. Este aceasta: să recunoști acea prezență nevăzută, care este atât de minunată, de liniștitoare, de calmantă și de caldă. Deci recunoaște prezența Stăpânului. El este aici, aproape de tine, și prezența Lui este reală. Recunoașterea te va ajuta de asemenea să realizezi, dar ea nu depinde niciodată de aceasta.

Da, este infinit mai mult ““ adevărul este o prezență, nu un lucru, nu un fapt, sau o afirmație. Cineva este prezent, și El este un Prieten inimos și este Domnul cel atotputernic. Acesta este un adevăr plin de bucurie pentru inimile care plâng de pretutindeni, indiferent de motivul lacrimilor și oricare ar fi râul pe malul căruia este plantată salcia lor plângătoare.  Samuel Dickey Gordon

Când din viața mea au dispărut bucuriile de altădată,

Și comorile, care erau ale mele odată, nu le mai pot revendica,

Acest adevăr îmi hrănește inima însetată și înfometată:

Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU ești mereu același!

Când râurile seacă, acele râuri de bucurie înviorătoare ““

Prietenii atât de binecuvântate, de rodnice, de libere;

Când cerul sărutat de soare face loc norilor deprimanți,

Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU ești încă în inima mea.

Când puterea te lasă, și picioarele, acum obosite și sleite,

Nu mai pot merge în misiunile fericite,

De ce să oftez, sau să las să mi se întunece zilele?

Doamne, TU RĂMÂI AICI!

Mi-ai putea da mai mult?

Astfel în zilele vieții mele ““ oricine sau orice mi-ar lipsi,

Prieteni, prietenii, bucurii, într-o măsură mai mică sau mai mare,

Cântările vor fi ale mele, nici o întristare nu trebuie să mă asalteze,

Doamne, TU RĂMÂI AICI!

TU ești încă în inima mea.
J. Danson Smith
Unde nimeni nu părea să mă înțeleagă sau să-i pese;

Dar Isus a spus: “Am ales pentru tine acest teren,

Ca tu să crești pentru Mine flori rare”.

Și acum nu mai doresc nimic decât să fac

Acasă, sau departe, voia Lui binecuvântată,

Să lucrez cu mulți sau cu puțini;

Și astfel, “alegând să nu aleg”, inima mea va fi liniștită.

Și Răbdarea vroia să aștepte!

selectat din Călătoria Creștinului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.