– “Cine se uită după vânt, nu va semăna” (Eclesiastul 11:4) –
Prea mulți dintre noi stăm pe mal și așteptăm. Dorim ca vasul să fie la locul potrivit, pasarela de acces la bord să fie poziționată perfect, vremea să fie bună și să avem în mână o invitație gravată cu numele nostru înainte să fim dispuși să ne îmbarcăm. Așa ceva nu se va întâmpla niciodată!
Visele nu vin spre noi, noi mergem spre ele. Un autor scrie: “E timpul să nu mai așteptăm perfecțiune, inspirație, permisiune, asigurare, schimbarea cuiva, venirea persoanei potrivite, plecarea copiilor de acasă, instalarea unei noi conduceri, absența riscului, cineva șă te descopere, un set clar de instrucțiuni, mai multă auto-încredere sau dispariția durerii. În loc să spui: “nu am mai făcut așa ceva niciodată”, spune: “am posibilitatea de a fi primul”. În loc să spui: “nu am resursele necesare”, spune: “necesitatea alimentează invenția”.
Înloc să spui: “nu este timp suficient”, spune: “vom schimba modul de lucru”. În loc să spui: “am încercat asta deja”, spune: “am învățat din experiență”. în loc să spui: “nu avem pregătirea necesară”, spune: “să ne asociem cu cei ce o au”. în loc să spui: “vânzătorii și cumpărătorii noștri nu vor căuta așa ceva”, spune: “să le arătăm oportunitățile”. în loc să spui: “nu avem suficienți bani”, spune: “poate reușim să renunțăm la ceva”. In loc să spui: “nu avem personal suficient”, spune: “suntem o echipă mică, dar flămândă”. în loc să spui: “niciodată nu va fi mai bine”, spune: “sunt gata să învăț ceva nou”. în loc să spui: “nu e meseria mea”, spune: “sunt bucuros să preiau responsabilitatea”. în loc să spui: “nu pot”, spune: “prin harul lui Dumnezeu, pot”.
