“Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui” (1 Samuel 8:3)
Cred că fiecare părinte ajunge la disperare când vede deciziile și faptele copilului său. “Am dat tot ce-am avut mai bun ca să-l cresc corect; nu am fost un părinte bun?” Eșecul face parte din viață ““ și din calitatea de părinte ““ nimeni nu trăiește perfect! Părinții își asumă o vină mai mare decât merită. Să ne gândim la câteva exemple biblice de părinți din lumea reală: Isaac a avut, în cel mai bun caz, 50% rată a succesului cu fiii săi, lacov și Esau. Aaron a eșuat complet cu Nadab și Abihu.
Băiatul lui Manoah Samson nu a câștigat “premiul pentru fiul anului”! Și Samuel, un gigant al comportamentului moral și spiritual, a văzut cum fiii săi resping exemplul său și învățătura sa și duc niște vieți pline de mită și rușine. De la Adam, copii care “își fac propria voie” au frânt inimile părinților lor! Așadar, ce trebuie să facă un părinte?
1) Să înțeleagă că nu sunt responsabili pentru deciziile lor. Ei fac propriile lor alegeri. Condamnându-te, doar te descurajezi și îți subminezi abilitatea de a fi părintele de care au ei nevoie. Biblia spune: “mântuirea vine de la Domnul” (lona 2:9). El mântuiește și eliberează ““ nu tu.
2) Să se roage pentru ei si să-i pună în mâna Domnului. Teama și frustrarea te vor face genul de părinte cu care nu le place să stea și care nu se bucură de ei. Tu nu ești făcut să duci o astfel de povară; Tatăl tău cel ceresc însă o poate face și El dorește să ducă povara în locul tău! (1 Petru 5:7).
3) Să-si aducă aminte că Dumnezeu îi iubește mai mult decât îl iubesc ei! El Și-a dat singurul Fiu pentru a-i salva pe ai tăi. El le cunoaște inima și știe cum să ajungă la ea și să le-o întoarcă spre El. Așa că încredințează-ți copilul în mâna Lui!
