“Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6:21)
William Randolph Hearst locuia în castelul Hearst. Castelul avea 850mp și era așezat peo moșie de 265.000 de acri. El deținea 80 km de pământ de-a lungul coastei Californiei și era colecționar de 88 de ani. Avea statui egiptene vechi de 3500 de ani, tapițerii medievale flamande, tavane sculptate manual având o vechime de câteva secole și câteva din cele mai celebre opere de artă ale tuturor timpurilor. După opt decenii de colecționare de obiecte William Hearst a murit. Acum mii de oameni merg să viziteze casa lui și cu toții spun același lucru: “extraordinar, avea o mulțime de obiecte”.
Noi trecem prin viață, adunăm obiecte, apoi murim, lăsând toate aceste obiecte în urma noastră. Ce se întâmplă cu ele? Copiii noștri se ceartă pentru ele. Copiii noștri, care nu au murit încă, umblă prin lucrurile noastre. Asemenea vulturilor, ei se hotărăsc care sunt obiectele pe care doresc să le ducă la ei acasă. Ei își spun: “Acum toate aceste lucruri sunt ale mele”, apoi ei mor și alți vulturi vin să le ia. Popoarele se războiesc pentru obiecte, familii se despart pentru obiecte. Soții și soțiile se ceartă mai mult pentru obiecte decât pentru orice altceva. Închisorile sunt pline de hoți de stradă și de directori care au comis infracțiuni pentru a le dobândi. De ce? Pentru că sunt doar fleacuri, lată ce voia Domnul Isus să spună prin aceste cuvinte: “Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voasÂtră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6:19-21). După ce ai citit aceste cuvinte, pune-ți următoarea întrebare: “Unde este inima mea?”
