„Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor” . (Evrei 8:12)
Când diavolul îți aduce aminte de trecut, amintește-i ce a spus Dumnezeu: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele… lor”. Asta nu înseamnă ca Dumnezeu este uituc; ci El alege sa nu-și aducă aminte de păcatele tale. Când tu alegi altfel, pui la îndoială iertarea Sa, il lași pe vrăjmaș sa te tot învinovățească si să-ti micșoreze încrederea de care ai nevoie pentru a primi ceea ce ți-a promis Dumnezeu (vezi 1 loan 3:21-22).
Când îți tot repeți trecutul, nu numai ca îl ții in viața, ci ii dai si putere. Ceea ce păstrezi în visteria ta vei folosi fără doar și poate și vei pune in practica într-o clipă de slăbiciune.
La fel cum nimeni nu știe când va erupe un vulcan adormit, tu ta fel nu poți prevedea când va ieși la suprafață o problemă nerezolvată, transformându-ți vorbele in cărbuni aprinși si comportamentul într-un foc distrugător. Numai acceptând iertarea lui Dumnezeu și iertându-i pe ceilalți si pe tine însuti, poți rupe lanțurile trecutului care te ține legat.
Rușinea nu este o binecuvântare; e o povară pe care Domnul Isus a luat-o asupra Sa pe cruce. Așadar, las-o jos și du-te mai departe! Cuvântul lui Dumnezeu spune: „cât este de departe răsăritul de apus atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi” (Psalmul 103:12).
Să remarcăm ca exista Polul nord si Polul sud, dar nu există un pol estic sau unul vestic. De ce? Pentru ca acea distanța este infinită si incomensurabilă. Înțelegi ideea?
De fiecare dată când diavolul îți aduce aminte de trecut, o face pentru că el speră că nu cunoști adevărul sau pentru că se teme de viitorul tău și dorește să ți-l răpească.
Nu înghiți momeala! Arată-i crucea lui Hristos, refuză să mai discuți despre asta și continuă să mergi înainte.
