“Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.” Psalm 23.4
Toiagul și nuiaua au mai multe înțeleÂsuri în Biblie. În Psalmul 23, toiagul și nuiaua sunt folosite în sens figurat cu referire la protecția și călăuzirea divină a Păstorului cel bun față de oi.
David putea să-i împărtășească lui Saul din experiența sa de păstor: “Și când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram” (1 Samuel 17.34-35). Nu este oare o mângâiere și un motiv de încredere să ai un Păstor care îi apără pe-ai Săi?
Pentru oaie, toiagul păstorului, această armă de puteÂre, de autoritate și de apărare, este o mângâiere contiÂnuă. Toiagul permite păstorului să exercite un control real asupra turmei în toate situațiile. Așa cum pentru oile lui David era o încurajare și o mângâiere să vadă toiagul în mâinile iscusite ale păstorului, tot așa este pentru noi, acum, o mare încredere și siguranță în inimile noastre, când contemplăm puterea, adevărul și autoritatea mijloacelor folosite de Păstorul cel bun penÂtru binele nostru. În epoca noastră de mare confuzie, printre vocile și filozofiile prezentate oamenilor, este ceÂva liniștitor pentru cel ce aparține turmei Păstorului cel bun, să se știe protejat și călăuzit pe calea vieții.
