-“Pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu” ( 2 Corinteni 9:7)-
Un copil care tocmai a învățat să-și lege șireturile plângea, așa că mama lui l-a întrebat: “E așa de greu?” “Nu”, a suspinat el, “dar acum trebuie să o fac singur toată viața!” La fel simți și tu despre dărnicie? Vrei sa înveți, dar nu ești sigur ca vrei să devină un stil de viață?
Niște rândunele își învățau puii să zboare de pe o creangă deasupra unui lac. Mama pasăre și-a împins odraslele una câte una, până la capătul crengii, iar undeva între creangă și apă puii au descoperit că pot să zboare. Dar mama lor a înțeles ceea ce puii nu au înțeles: că până nu înveți să zbori nu trăiești cu adevărat!
Trebuie să înțelegem un lucru: dărnicia este un lucru pus în noi de Dumnezeu; este aerul în care ne-am născut. Dar până nu înțelegem lucrul acesta, ne agățăm de tot ce putem! Biblia spune: “cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Totul în viată începe cu o sămânță. Sămânța ta este tot ce se poate înmulți: dragostea ta, timpul tău sau banii tăi. Secerișul tău este ceea ce se întoarce înapoi la tine, cum ar fi bucuria, relațiile bune și ““ da ““ finanțele. Dacă ceea ce ai nu este suficient pentru a fi un seceriș, seamănă sămânța, cu credința că Dumnezeu o poate înmulți în domenii în care ai cea mai mare nevoie.
Îți vor plăcea rezultatele! Dăruirea este asemenea zborului. Când înveți să te desprinzi de lucrul de care te agăți si le lansezi vei înțelege că “așa m-am născut să trăiesc!”
