– “Fiti buni unii cu alții, miloși, și iertați vă unul pe altui” (Efeseni 4:32) –
Un consilier scrie: “Cu toții am fost răniți. Cine ne rănește? Cei pe care-i iubim și cei ce ne iubesc. Când ne simțim respinși, abandonați, abuzați, sau manipulați, lucrul acesta e provocat de obicei de cei apropiați: de părinți, de partenerul de căsătorie, de copii, de învățători, de pastori. De aceea iertarea e atât de dificilă. Inimile noastre sunt rănite! Strigăm: “Tu, de la care am așteptat să fii lângă mine, m-ai dezamăgit. Cum te-aș putea ierta vreodată pentru asta? Deși iertarea poate părea imposibilă, Dumnezeul care locuiește în noi ne va da harul de a trece dincolo de șinele nostru rănit și de a spune: “în Numele lui Hristos, te iert”. Dar nu uita că există două laturi ale iertării: dăruire și primire. Deși, la prima vedere, dăruirea pare mai grea, deseori nu reușim să oferim iertare fiindcă nici noi nu am primit-o pe deplin.
Doar în calitate de oameni care am gustat bucuria iertării putem găsi motivația lăuntrică de a o dărui. De ce e atât de greu să primești iertare? Pentru că e greu să recunoști că fără iertarea ta sunt încă afectat de ce s-a petrecut între noi doi. Am nevoie de ajutorul tău pentru a fi eliberat și a fi din nou întreg. Aceasta necesită nu numai o mărturisire a faptului că am fost răniți, dar și smerenia de a ne recunoaște dependenta de cel ce ne-a rănit. Totuși, numai când reușim să primim iertarea o putem extinde și la alții”. De aceea Biblia spune: “fiți buni unii cu alții, miloși, și iertati-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos”.
