“când se găsește zeamă într-un strugure” (Isaia 65:8)
Cea de-a patra, și probabil cea mai frustrantă provocare cu care ne confruntăm când vine vorba de creșterea bisericii, este integrarea oamenilor. De ce? Un mesaj de pe afișierul unei biserici ne oferă un indiciu. Titlul spune așa: “Ne pasă de tine!” iar rândul de mai jos spune: “Duminica. Numai de la ora 10 dimineața”.
Un afiș creat de Eric Johnson o spune altfel. În partea de sus cu litere îngroșate, este un titlu care spune: “Provocarea începerii unei lucrări cu bărbații”. Și chiar dedesubt se află un grup de bărbați care par plictisiți. În dreapta grupului se află pastorul care glumește: “Până acum, singurul lucru pe care îl avem în comun este dezinteresul față de cântat, socializare și mărturisire”. Oamenii se pot simți pierduți și singuri în mulțime, chiar dacă e vorba de o biserică.
Faptul de a sta în banca unei biserici uitându-te în ceafa persoanei din fața ta timp de o oră și jumătate nu împlinește nevoile emoționale, relaționale sau spirituale ale nimănui. Ca mădular al trupului lui Hristos, în biserică, e de datoria ta să faci primul pas și să inițiezi contactul cu cei din jurul tău. Domnul Isus s-a abătut de la programul Său pentru a arăta dragoste pentru cei căzuți, necinstiți și fără credință ““ oameni cu care alții nu ar fi dorit să aibă de-a face.
Când cineva vine în biserica ta și îl găsește pe Hristos, tu ai o datorie față de el. Ei sunt chemați să slujească, iar tu ești chemat să le arăți cum s-o facă, când și unde. “Când se găsește zeamă într-un strugure”¦ este o binecuvântare.”
Dar n-o poți obține dintr-un singur strugure; trebuie să ai mai mulți. Înțelegi ideea?
