28 Februarie

” Domnul a facut lucruri mari pentru ei! Da, Domnul a facut mari lucruri pentru noi, de aceea suntem plini de bucurie.” Ps.126 2-3

O familie de studenti sud-coreeni, a intrat într-o zi în birouldecanului colegiului biblic la care învatau, cerându-i ajutorul pentru a dschide o biserica pentru coreenii din zona.

Eu si sotia mea, i-a marturisit Sang Kayo Lee decanului, înainte de a veni sa va cerem ajutorul ne-am rugat o suta de zile, câte doua ore în fiecare seara, cerându-I lui Dumnezeu sa ne dea putere si ajutor în aceasta slujire.

Pentru ca atunci când i-a auzit, decanul a ramas fara cuvinte, sotia lui Lee, a continuat spunând: “da; ne-am rugat cu credinciosie o suta de zile, câte doua ore în fiecare seara ! Credem cu tarie ca Dumnezeu doreste sa începem aceasta lucrare pentru coreenii din Arkansas si avem nevoie demulta putere!

Dupa aceasta marturisire decanul Wilke, a întles masura dedicarii celor doi soti, dar n-a uitat faptul ca ei aveau înca mari probleme pentru a comunica în limba engleza, si multe nevoi financiare pentru a-si acoperi costurile de scolarizare. De aceea i-a întrebat: “v-ati gândit bine când ati luat aceasta decizie? În aceasta zona nu sunt asa de multi coreeni.

Am facut multe investigatii, i-au marturisit atunci cei doi soti si am descoperit ca în orasul nostru sunt aproape 400 de coreeni. Noi însa putem calatori pâna la 100 de kilometri în fiecare directie, pentru a începe grupe de studii si pentru coreenii din localitatile din jur.

Acesti coreeni despre care îmi vorbiti, sunt crestini; a continuat cu întrebarile decanul? Foarte putini dintre ei; i-a raspuns Lee. Dar noi am dori sa-i conducem pe toti la Hristos. Pentru aceasta, am hotarât deja programul întâlnirilor: duminica dupa masa ne vom
întâlni pentru închinare în capela colegiului care nu este folosita, vineri seara vom avea o seara de rugaciune într-o biserica din oras, iar sâmbata seara vom avea studiu biblic în orasul vecin!

Când le-a vazut entuziasmul, decanul i-a întrebat înca odata: ” atunci cu ce va pot ajuta ? În momentul când se astepta sa-i auda cerându-i lucruri materiale, bani, haine, sau cauciucuri pentru masina lor, decanul a fost foarte surprins când Lee i-a spus: ” n-avem nevoie de bani, si nici de nimic altceva, fiindca Dumnezeu ne poarta de grija de
toate aceste nevoi.

Avem însa mare nevoie de rugaciune, i-au raspuns cei doi soti la unison. Lucrarea pe care dorim sa o facem este asa de mare, încât ne trebuie multa putere. Constienti de aceasta mare nevoie, am venit sa va cerem sa va rugati pentru noi si sa ne dati binecuvântarea!

Dupa acesata marturisire, cei doi soti împreuna cu decanul s-au prins de mâini si s-au rugat cu multa ardoare, ca Dumnezeu sa-i întareasca si sa le deschida usi, sa poata împlini slujirea care le-a fost descoperita.

Dupa numai câteva luni, cei doi soti s-au întors în biroul decanului si i-au spus ca au deja 24 de coreeni care s-au hotarât pentru Domnul, iar unii vin de pâna la 100 de kilometri, ca sa fie prezenti la închinare.

Dumnezeu asculta rugaciunile; nu-i asa?

Când i-am auzit pe cei doi soti vorbind, marturisea adesea decanul, simteam puterea Duhului Sfânt, care ne atingea inimile, si mâna lui Dumnezeu care începuse deja sa lucreze în biserica pe care ei doreau s-o deschida pentru conationalii lor.

Acest lucru s-a întâmplat, nu datorita studiilor pe care ei le parcursesera, sau a resurselor materiale de care dispuneau, ci datorita dedicarii lor pentru Domnul si pentru lucrarea pe care au întelesca trebuie s-o împlineasca.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa caut mai întâi partasia cu Tine, predându-ma deplin în mâna Ta, pentru ca sa ma poti folosi cu aceeasi putere. Amin.