“Cuvântul Tău este o candelă penÂtru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.” Psalm 119.105
Iluminarea poetului
Heinrich Heine (1797-1856), poet german și ultimul mare reprezentant al liricii romantice germane, scria în “Istoria religiei și a filozofiei din Germania” următoarele:
“Am vorbit în cartea mea «Romanzero» despre schimÂbarea ce s-a făcut în spiritul meu cu privire la lucrurile divine. Iluminarea mea o datorez pur și simplu unei cărți. Unei cărți? Da, o carte veche și simplă, modestă ca natură și firească asemenea ei, o carte care pare obișnuită și nepretențioasă ca soarele care ne încălzeșÂte, ca pâinea care ne hrănește; o carte care ne primește așa de amical cu atâtea bunătăți ca o bunică bătrână, care citește și ea zilnic din această carte cu buzele ei dragi și tremurânde și cu ochelarii pe nas. Și cartea aceasta se numește pe scurt: Biblia. Pe drept mai este numită și Sfânta Scriptură. Cine a pierdut pe DumneÂzeu, poate să-L regăsească în această carte, și cine nu L-a cunoscut, peste acela adie suflarea Cuvântului diÂvin. Evreii, care au pricepere pentru aceste lucruri prețiÂoase, știuseră ce fac, când la arderea celui de-al doilea templu lăsară în flăcări vasele de aur și argint, candelaÂbrele, chiar și pieptarul cu pietre scumpe, și salvară nuÂmai Biblia. Căci aceasta era adevărata comoară a temÂplului.”
