„Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5)
Undeva, dincolo de singurătate, se află o mulțumire ce se naște din necesitate. Când toate ușile de pe pământ par închise, altele se pot deschide în lumea spirituală. Atunci începi să vezi posibilitatea de a avea cu Dumnezeu acea relație pe care nu ai avut-o niciodată. loan se afla singur pe insula Patmos, un fel de colonie penala cum este Alcatraz (insula în apropiere de San Francisco, folosită multă vreme ca închisoare militară – n.tr.) când Dumnezeu l-a ridicat și l-a dus într-o călătorie prin slava cerului. Drept rezultat avem astăzi cartea Apocalipsa.
Pavel se afla la închisoare când a scris cele mai importante epistole. În Geneza, Dumnezeu a făcut lucrarea miraculoasă a creației când era singur, fără cineva care să-L aplaude, așa că S-a lăudat singur, spunând: „iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31).
Și tu trebuie să înveți să faci la fel. Când alții spun lucruri bune despre tine, faptul acesta reflectă părerea lor despre tine. Însă când tu spui lucruri bune despre tine însuți, faptul acesta reflectă opinia ta despre tine – și aceasta este părerea cu care trăiești zi de zi. Pentru a putea face față singurătății, trebuie să scapi de părerea că nici o tovărășie nu este de preferat în afară de propria ta tovărășie.
Geneza 2:18 ne amintește că am fost creați să avem un tovarăș de viață, însă cu toate acestea există clipe când trebuie să te apropii mai tare de Dumnezeu pentru a-ți aduce aminte că nu ești singur și pentru a te ajuta să umpli golul spiritual din sufletul tău. Gândește-te la asta o clipă și vei înțelege că uneori, soluția pentru singurătate nu sunt oamenii, ci scopul. Nu este lipsa de afecțiune, ci lipsa direcției.
Când ai nevoie de scop și de direcție în viață, există un singur loc unde poți merge – la Dumnezeu!
