“După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.” Luca 4.13
Isus a venit în această lume ca om pentru a Se supune voii lui Dumnezeu și a reîncepe istoria omului nou și ascultător. Mântuitorul nostru n-a putut fi ispitit, pentru că în El nu era altă dorință decât aceea de a face voia lui Dumnezeu într-o supunere totală față de Cuvântul Său. Isus S-a împotrivit efortului diavolului prin conformare față de Cuvântul scris și astfel a câștigat o biruință desăvârșită.
Din clipa aceea, cum vom vedea, Mântuitorul a putut să jefuiască bunurile dușmanului izbăvindu-i pe oameni de urmările puterii lui satan, umblând din loc în loc, făcând bine și vindecând pe toți aceia pe care diavolul îi supusese puterii lui (Faptele Apostolilor 10.38). La sfârșitul vieții Sale în lumea aceasta, Hristos a făcut neputincios pe acel împotrivitor care avea puterea morții.
În baza biruinței câștigate asupra diavolului în pustiu, Isus a putut să săvârșească slujba Sa de izbăvire în favoarea oamenilor. Dar după această minunată slujbă, rămânea încă de executat lucrarea care îl va izbăvi de moartea veșnică pe omul care va crede în această lucrare. Pentru aceasta nu erau de ajuns minuni, ci trebuia chiar moartea Mântuitorului, prin care a zdrobit capul vrăjmașului.
