“Când urmez învățăturile Tale, mă bucur de parcă aș avea toate coÂmorile.”Psalm 119.14
Mai târziuCharles Chiniqui avea să-și aminÂtească de acele frumoase clipe, declarând: “Atenția sporită, aplauzele musafirilor, lacrimile de bucurie pe care maÂma încerca în zadar să și le oprească, mi-au dat curajul de care aveam nevoie pentru a vorbi în fața atâtor oaÂmeni încă de când eram numai un copil.” Într-o minunată zi de primăvară din anul 1818, tatăl lui Charles scria ceva la birou când deodată apăru preÂotul la poartă. Charles a fugit repede la ușă șoptind părinților: “Vine preotul!” Abia a rostit copilul vestea, că preotul a și ajuns la ușă.
După câteva fraze convenționale, preotul a întrebat pe tatăl lui Charles: “E adevărat că tu și băiatul citiți Biblia?” ““ “Da, domnule”, a răspuns prompt tatăl, “ciÂtim Biblia și, ce e mai bine, băiatul a învățat câteva caÂpitole pe de rost. Dacă vreți, vă va spune el însuși câÂteva.” ““ “Nu pentru asta am venit. Nu știți că sfântul conciliu de îndrumare a interzis citirea Bibliei în franÂceză?” zise preotul cu asprime. “Puțin contează dacă citesc Biblia în franceză sau latină, fiindcă le cunosc în egală măsură pe amândouă”, răspunse curajos domnul Chiniqui.
