-“Încearcă-mă, și cunoaște-mi gândurile!” (Psalmul 139:2))-
Caracterul nostru nu se dezvăluie numai prin faptele noastre, ci și prin reacții. Faptele pot fi plănuite, dar reacțiile sunt spontane. Ele ne dau un indiciu despre ce se află cu adevărat în inima noastră. În acel moment ne putem uita la lucrul acela și ne putem confrunta cu el. Care dintre noi ar fi gata să recunoască că uneori este lacom, plin de pofte, dominator sau nesigur? Sau revoltat față de binecuvântarea lui Dumnezeu care este evidentă în viețile altora?
Când psalmistul s-a rugat: “˜”Încearcă-mă, și cunoaște-mi gândurile!” el l-a invitat de fapt pe Dumnezeu să creeze circumstanțele care să scoată la suprafață tot “gunoiul” de pe fundul lacului subconștientului lui, ascuns de priviri ““ nu numai de ochii celorlalți oameni, dar și de proprii lui ochi. Pavel le scrie credincioșilor dinGalatiași spune: “Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19). Să remarcăm cuvintele “până ce va lua Hristos chip în voi”. Aceasta necesită o conștiință resensibilizată și o voință redirecționată. În timpul domniei lui Oliver Cromwell, guvernul englez stătea prost cu argintul necesar fabricării monedelor.
Cromwell a trimis oameni în catedrale să facă rost de el. Aceștia au raportat că singurul argint pe care l-au putut găsi se află în statuile sfinților ce stau în colțurile catedralelor. Cromwell a trimis vorbă și le-a spus: “Foarte bine; să topim sfinții și să-i punem în circulație”. De asta avem nevoie, nu-i așa? Să fim topiți de Dumnezeu, umpluți de Duhul Sfânt și puși în circulație.
