“Să alergam cu stăruința în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1)
În Grecia există un loc pe care îl vizitează des turiștii. Autorul Evreilor poate că s-a gândit la el când a scris: “să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1). Este locul unde s-au ținut Jocurile istmice, precursoarele Olimpiadei: un loc unde atleții erau aclamați ca eroi. Pentru a-și dezvolta mușchii, ei se antrenau cu greutăți legate de picioare, dar în ziua competiției dădeau jos tot ce nu era esențial. Putem învăța o lecție de aici. Noi credem că lucrurile de care ne agățăm sunt importante. Dacă nu am face-o, renunțarea nu ar fi o luptă; le-am lăsa pur și simplu la o parte.
Viața de creștin este o cursă care începe în ziua în care îl primești pe Hristos și se încheie când te întâlnești cu El fată în față. Pentru a trece linia de sosire ca învingător, trebuie să elimini:
1) Tot ce te încetinește. Cu alte cuvinte, tot ce te ține în urmă de la progresul spiritual. În sinea lor, poate acele lucruri nu sunt greșite, dar ele devin o “greutate” când te împiedică să trăiești pentru Dumnezeu pe deplin.
2) Tot ce te face să te împiedici înainte de linia de sosire. Trebuie să-ți monitorizezi constant nivelul dedicării față de Hristos, creșterii credinței, vieții de familie, relațiilor, integrității, eticii muncii, gândurilor și obiceiurilor tale. Hotărăște-te să te concentrezi asupra premiului. Atleții greci care câștigau, primeau o ghirlandă care în final se ofilea, dar “veți căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei” (1 Petru 5:4). Nu merită oare să te angajezi în cursă?
