” Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau,pacatul pândeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapânesti.” Gen 4:7
În anul 1939, o nava de coasta canadiana a pornit într-o croaziera spre zona cercului polar. La un moment dat, în timpul voiajului, unul dintre marinari a zarit un urs polar care mergea leganat pe un ghetar aflat foarte aproape de nava. Entuziasmat de acea aparitie, marinarul a început sa arunce ursului din mâncarea pe care o avea pentru micul dejun: salam,unt de arahide si ciocolata.
Când marinarul a terminat de aruncat ceea ce avea în farfurie, ursului abia i se trezise apetitul. De aceia s-a întors spre marginea ghetarului a sarit în apa si-a început sa se catere pe scara de acce spe nava. Când si-a dat seama de pericol, marinarul a luat furtunul de incendiu de pe puntea navei si-a îndreptat jetul de apa spre ursul care începuse deja sa înainteze pe scara.
Când jetul de apa a atins ursul, acesta în loc sa se sperie si sa fuga, s-a ridicat în picioare cu labele din fata îndreptate în sus ,asteptând cu o deosebita placere ca jetul de apa sa-l spele sub brat.
Plin de fricã, marinarul a început atunci sa arunce spre urs tot ceea ce a gasit pe puntea navei , pâna ce într-un târziu acesta a renuntat la ospatul pe care si-l dorea si s-a întors pe sloiul de gheata.Din aceasta trista întâmplare, marinarul a învatat ce înseamna sa hranesti un urs polar.
Asemenea acestui marinar, sunt unii oameni care fac aceiasi greseala, hranind însa pacatul, care apoi se tine dupa ei si de care nu mai pot scapa
Rugaciune: Doamne Isuse; ajuta-ma sa nu mai hranesc pacatul care ma stapâneste, pentru ca sa pot trai bucuria unei eliberari depline. Amin.
