„Sunt o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14)
Evoluționismul susține că acolo unde există o nevoie, natura își va aduce aportul, suplinind-o. Chiar așa să fie? în Teologia naturală, Dr. William Paley scrie: „Pentru a avea ochii umezi si curați – caracteristici necesare clarității și funcționării lor – se efectuează în mod constant o spălare de către o glandă care are acest rol; apa aceasta sărată care este în exces se scurge în nas printr-un orificiu din os, mare cât un vârf de ac.
Când lichidul a pătruns în nas, el se răspândește în interiorul nărilor și este evaporat prin intermediul curentului de aer cald pe care îl întâlnește în permanență în timpul respirației. E de la sine înțeles că ochiul are nevoie de umezeală; dar această „necesitate” a ochiului ar putea ea face glanda care produce lacrimile sau ar putea crea orificiul prin care ele scurg – un orificiu prin os?
Să ne spună evoluționiștii cine a întocmit orificiul și a așezat un canal prin care se dispersează lacrimile?”. Când dă ele întuneric, abilitatea ochiului de a vedea crește ae o sută de mii de ori. Cea mai performantă cameră creată vreodată nici măcar nu se poate apropia! Și în plus de asta, ochiul va detecta obiectul pe care dorește să-l vadă și îl va focusa automat, mărindu-se sau micșorându-se.
Ambii ochi, care se mișcă în tandem, trebuie să adopte unghiuri diferite pentru a se concentra asupra obiectului pe care doresc să-l vadă.
Evoluționismul ne spune că ochiul s-a pregătit să se creeze pe sine însuși, a prevăzut dinainte un plan pentru propria-i protecție și și-a făcut o arcadă osoasă a sprâncenelor care a dat naștere nasului pe care să ne așezăm ochelarii de care mulți dintre noi avem nevoie. Apoi a făurit un oblon pentru a se proteja de obiecte străine.
Poate e nevoie de mai multă credință pentru a crede în evoluție decât în Dumnezeul Creator! Tu ce părere ai?
